Astăzi este Ziua Internațională a Bicicletei, iar biroul de statistică al Uniunii Europene a publicat cele mai noi date referitoare la producția și comerțul din acest sector.
Toate cifrele arată creșterea popularității pentru bicicleta electrică, dar și pentru cea clasică.
Anul trecut, Uniunea Europeană a exportat biciclete clasice și electrice în valoare de peste un miliard de euro, ceea ce este un plus cu aproape un sfert față de anul anterior.
Se importă masiv
Importul este însă mai bine de dublul exportului, în speță 2,5 miliarde de euro, un plus de 32% față de anul anterior. Conform datelor, majorarea se explică nu doar prin popularitatea bicicletelor în general, ci și prin faptul că a crescut și comerțul cu cele electrice, care sunt mai scumpe.
În 2022, statele membre au exportat 365.000 de biciclete electrice și au importat 1,2 milioane de unități. La capitolul biciclete clasice, exportul comunitar a fost de un milion de unități, iar importul de 5,2 milioane.
Elveția, Marea Britanie și Statele Unite sunt printre cei mai mari cumpărători ai bicicletelor clasice și electrice produse în Uniune. De partea cealaltă, Comunitatea Europeană le importă pe cele mai multe din Taiwan, Vietnam și Cambodgia.
Predecesorul bicicletei de astăzi
Anul 1835 marchează apariția predecesorului bicicletei așa cum o cunoaștem noi, un vehicul pe două roți pus în mișcare prin acționarea pedalelor. Inventatorul său, Kirkpatrick Macmillan a construit o bicicletă diferită de modelele precedente, folosind cadrul și roțile din metal inventate deja în 1816 de către Sauerbrun și Niepce. Noua bicicletă era prevăzută cu pedale și frână, ceea ce oferea un control mai bun asupra sa.
Merită menționat aspectul bicicletei, întrucât aceasta avea componente exclusiv din metal, iar roțile aveau dimensiuni inegale, cea din față fiind mai mică decât cea din spate. Cu toate că am fi tentați să credem că avansarea tehnologiei avea să aducă și o sporire a confortului, faptul că s-a trecut de la folosirea lemnului la utilizarea unui material mai dur a avut beneficii neglijabile comparativ cu dezavantajele. Din cauza lipsei pneurilor și a confortului, călătoriile erau adeseori anevoioase și pline de hopuri. Nu e de mirare că bicicletele au căpătat în acea perioadă porecla de „zdruncinătoare de oase”. Putem spune că oamenii vremii beneficiau de „ședințe” la chiropractician printr-o simplă plimbare cu bicicleta personală.
Velocipedul, tatăl bicicletei
În 1865, ia naștere velocipedul, un vehicul care va stârni un val de mirare în rândurile cetățenilor. Frații Michaux au o viziune inedită și construiesc noua bicicletă în așa fel încât să parcurgă o distanță cât mai lungă cu fiecare pedalare. Pentru a îndeplini cu succes această cerință, roata din față avea un diametru mult mai mare decât cea din spate.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au apărut o serie de inovații care au determinat realizarea șablonului pentru bicicletele de astăzi. În 1879, Harry John Lawson a adăugat roții din spate un lanț de transmisie, a atașat pedale cadrului și a montat ghidonul cu furcă. John Kemp Starley construiește în 1885 bicicleta cu roți de dimensiuni egale și folosește exclusiv componente metalice. Doi ani mai târziu, John Boyd Dunlop încununează invenția adăugând o ultimă îmbunătățire: pneurile de cauciuc.
