Video.Românca care și-a transformat casa în grădiniță pentru pisici. Cât costă lunar mâncarea și tratamentul animăluțelor

Eugenia Comiza, cea care a înființat, în curtea casei sale din Clinceni, Jud. Ilfov, Grădinița de pisici „Gărgărița”, este o femeie cu suflet mare. Ea a vorbit, pentru impact.ro, despre dragostea pentru animăluțele pe care le iubește ca pe niște copii.

Eugenia și soțul ei, Nicu, și-au cumpărat o casă în Clinceni, în 2009. Cei doi și-au clădit și amenajat un colț de paradis, cu verdeață și mai ales liniște. O căsuță la umbra unor pomi fructiferi, o grădină plină de flori și arbuști, vreo trei căței și cam tot atâtea pisici. O oază pastorală la marginea unei localități care încă nu se extinsese la dimensiunile de azi. Au trecut câțiva ani și în 2014 avea să se întâmple ceva care le-a schimbat viața în totalitate.

„Eram sus, în casă, când am auzit deodată mare hărmălaie. Lătrături furioase și mieunat disperat de pisică. Fug pe scări, o iau spre fundul curții- pe atunci nu aveam vecini, era maidan în spate, și văd trei câini cu boturile înfipte într-o pisicuță. Mă năpustesc, bag mâinile printre colți, dau cu piciorul și eliberez puiuțul însângerat.

În fine, am luat pisica și am spălat-o. Era rănită. Am dus-o la veterinar imediat. Tratament local, injecții, am făcut totul. Din păcate, sărăcuța a rămas cu lăbuțele din spate paralizate. Opt luni am ținut-o și am avut grijă de ea. I-am spus ”Gărgărița”. Cât de mult m-am atașat de ea! Apoi, pentru că vorbeam pe net cu multă lume, iubitoare de pisici, am cedat, așa deodată, unei rugăminți din partea unei tinere și i-am dat pisicuța în adopție. A mai trăit șapte luni. A luat un virus, dar a făcut și o depresie gravă. Pentru că plecase de lângă mine. Mi s-a sfâșiat sufletul M-am simțit vinovată. Doamne, mi-am spus, Gărgărița a murit din cauza mea! Și de atunci am început să adun, să găzduiesc pisici, pisicuțe, motănei, motani. Mulți, paralizați. Așa cum fusese Gărgărița mea”,povestește Eugenia.

Câteva zeci de pisici și-au găsit adăpost în casa Eugeniei

În pensiunea Eugeniei trăiesc 97 de pisici. Dintre acestea, 49 sunt paralizate și două sunt oarbe

Până la sfârșitul anului 2015, în casa Eugeniei s-au adunat 27 de pisici. Femeia cu suflet mare era deja cunoscută pe Internet. Acum, în pensiunea Eugeniei și a lui Nicu sunt 97 de pisici. Pagina ei, în care postează zilnic, zeci de fotografii și de filmulețe cu felinele care-i populează casa și sufletul, mai ales, are peste 35.000 de urmăritori. Ce a mai făcut fiecare în parte, cine a mai venit, cine a plecat, ce și cum mănâncă, ce năzbâtii… care s-a mai dus, căci sunt și povești triste aici, în Raiul pisicesc… Afli totul despre ce se întâmplă la Grădinița de pisici „Gărgărița”.

49 de pisicisunt paralizate și două sunt oarbe. Una, pentru că are și o afecțiune neurologică care îi cauzează probleme de orientare și durere la zgomote, stă singură, izolată pe un balcon cu pad-uri peste tot. Restul, de-a valma, valide sau nu, pui sau adulte, au în stăpânire toată casa, pe două niveluri.

Eugenia Comiza se trezește în fiecare zi la șapte dimineața. Și se culcă după miezul nopții. Cu scurte pauze, în care își dezmorțește degetele după atâtea și atâtea scutece schimbate, ori în care își vede de altele, ale casei, Eugenia, e în slujba neamului pisicesc non-stop.

„Primul lucru de care mă ocup e curățenia, ne spune. Strâng după ele, golesc și spăl litierele, schimb pamperșii, le spăl pe toate, le aplic tratamentul local, la care e cazul, strâng pad-urile, pun altele, dau cu mopul, aerisesc. Asta înseamnă, lejer, 3-4 ore din prima parte a zilei. Apoi, micul dejun. Mai toate zilele, pisicile mănâncă bobițe. Doar la 3-4 zile le dau hrană umedă, pliculețe. Le pun în niște tăvi lungi și mănâncă toate la grămadă. Vorba lui Nicu, dacă vreau să le duc undeva, unde vreau eu, iau o tavă în mână și vin toate după mine. Norocul meu e că, după masa, dorm toate sau lenevesc, care pe unde apucă”

Eugenia ne-a oferit și un scurt filmuleț, cu momentul în care se pregătește să le dea pisicilor mâncarea la plic.

Norocul meu e că, după masa, dorm toate sau lenevesc, care pe unde apucă. Astfel, la ceas de toropeală, vezi toate aceste suflețele întinse în cele mai leneșe poziții, peste tot prin casă. Pe canapele, pe jos, pe suporturi speciale, pe dulapuri, scări, pe după perne sau cutiile pline cu pungi cu bobițe, cu scutece și pad-uri ori cu medicamente.

Lunar, cheltuielile ajung la aproape 260 de milioane de lei

Afară, Nicu, responsabil cu munca brută și cu transportul, la și de la cabinetul veterinar, a stivuit peste 20 de saci de nisip. ”Cât costă toate acestea?”, întreabă reporterul impact.ro.

„În jur de 260 de milioane de lei în fiecare lună. Desigur, nu ne-am permite, doar noi, să ducem acest efort. Suntem ajutați de alți iubitori de pisici, de animale în general. Multă lume vrea să ajute. Vă spun sincer, oamenii sunt chiar impresionați când văd fotografiile, când aud poveștile, când află de atâtea despre pisicuțele lovite de năpastă, care nu se pot mișca”, precizează Nicu.

Adopții cu contract: ” Nimic nu se face la întâmplare, nicio pisică nu e în pericol de a fi abandonată”
Restul pisicilor sunt cazate mai mult sau mai puțin temporar. Unele pisicuțe mor. Acestea sunt incinerate, pentru că așa este igienic. Multe, în schimb, sunt destinate adopției. Cu primitori verificați, cu contracte de adopție, cu posibilitatea, în caz de neadaptare, ca pisicile să fie returnate. Nimic nu se face la întâmplare, nicio pisică nu e în pericol de a fi abandonată, părăsită sau tratată nepotrivit.

În ultimul timp, zece pisici, cu probleme locomotorii grave, au fost adoptate individual, de iubitori de animăluțe din Olanda, Belgia, Anglia. Altele ajung în sanctuare de pisici, aziluri specializate, unde rămân până la finalul vieții lor. Înconjurate de dragoste și de atenție, bine îngrijite și hrănite, iubite, mângâiate, răsfățate. În toată această activitate, Eugenia Comiza este ajutată de prietena ei, Dana Taraș, care se ocupă îndeosebi de acte, de contactele cu persoanele care vor să adopte, cu organizațiile, asociațiile și azilurile de pisici cu care colaborează.

Tot ceea ce fac Eugenia și Nicu nu ar fi posibil fără ajutorul specializat și dedicat al medicilor veterinari Emilia Dima și Florin Amuza, precum și a medicului ortoped, care tratează pisicile paralizate, dr. Nicolae Bercaru. La Grădinița „Gărgărița” toate pisicile sunt fericite. Și cele care au dureri fizice, cauzate de boli sau sechele după accidente, sunt îngrijite și durerile lor le sunt alinate. Mai ales cu dragostea doamnei Eugenia Comiza și a soțului ei, Nicu.