Fostul premier, Victor Ponta are momente de bucurie. Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie i-au ridicat, după opt ani sechestrul de pe apartamentul din Capitală. Ponta îşi pune întrebarea dacă trebuie să se bucure sau să fie trist. Dar totuşi preferă să se bucure că „pot să dispun de propriul meu apartament”.
Victor Ponta nu-i iartă pe Uncheșelu şi Kovesi. După 8 ani, judecătorii ICCJ i-au ridicat sechestrul pe apartament
Azi, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis să îmi ridice sechestrul asupra apartamentului meu din Bucureşti. O decizie legală care vine la 8 ani de când Procurorul Uncheşelu a luat decizia sechestrului / şi la aproape 4 ani de la achitarea mea de către prima instanţă de la ICCJ!
„Nu ştiu dacă să mă bucur sau să fiu trist. Trebuie să mă bucur, cum îmi spune mereu Avocatul meu Florin Surghie, că judecatorii repară până la urma abuzurile făcute de câte un procuror care îşi uită datoria faţă de lege şi face dosare penale la ordin? Sau să fiu trist că am petrecut ultimii 8 ani din viaţă sub umilinţa unor acuzaţii pe care absolut toată lumea (jurişti sau nejurişti, duşmani sau prieteni) le-au considerat oricum, de la început, ca având ca unic scop şi finalitate înlăturarea mea din funcţiile de Preşedinte al PSD şi Prim Ministru?”, scrie Victor Ponta.
„Amândoi au acum funcţii şi salarii de mii de euro de la Parchetul European – eu mă bucur pe Facebook”
Până la urmă am câştigat eu, spune acesta, pentru că, după 8 ani, au spus judecătorii că sunt nevinovat şi că pot să dispun de propriul meu apartament?
„Sau au câştigat Dl Uncheselu şi şefa lui, Doamna Kovesi, care m-au îndepărtat în acest fel din poziţiile publice pe care le câştigasem prin votul colegilor din PSD (la Congresul din 2010) sau al tuturor românilor (la Alegerile din 2012)? Amândoi au acum funcţii şi salarii de mii de euro de la Parchetul European – eu mă bucur pe Facebook! Deci, am câştigat eu sau ei? Şi pentru România a fost mai bine aşa? Sunt o persoană care priveşte mereu în viitor – dar uneori trecutul e greu de ignorat!”.