Hotelul Phoenicia din Capitală a fost scena unei serate spectaculoase, marcând Gala Capital Top 300. Aici, cei mai influenți și bogați români au fost răsplătiți pentru contribuțiile lor remarcabile. Vasile Bănescu, Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a fost printre cei onorați, oferind un mesaj puternic cu privire la importanța creștinismului în România.
Bănescu a avut și un mesaj referitor la poziția creștinismului în România.
Vasile Bănescu, pe scena Capital
La ridicarea premiului, Vasile Bănescu a spus: „Creștinismul este bine reprezentat în România, Cultele regligioase au un rol foarte important. Acest lucru s-a dovedit și pe parcusrul crizelor și mai ales a crizei pandemice. Biserică înseamnă comunitate. Cuvântul eclesia înseamnă adunare. Practic biserica nu este doar vârful ice-bergului pe care îl vede omul obițnuit sau mass-media, nu e formată doar din cler. E formată și din laicat, într-o măsură uriașă. E corpul acela nevăzut al bisericii, toți formând biserica.
Vocea creștinismului, vocea bisericii este importantă. Biserica este un partener social consistent, asta o știu și conducătorii instituțiilor din România. Este firesc să fie așa. Dincolo de slujirea ei strict religioasă, actul filantropic, actul social, derivă din actul credinței. Un creștin real este un creștin activ, nu pasiv. De aceea, pasivitatea nu este regăsite între valorile creștine. Eu încerc doar să traduc mesajul creștin, care este libertatea, smerenia, și iubirea creștină. „Celălalt” e cuvântul cheie în mântuirea noastră. Nu ne mântuim pe cont propiu, nu ne mântuim în mod egoist. Cuvântul „patriot” acoperă realitatea firească a tuturor celor care ne raportăm la țara noastră, la societatea noastră. Restul sunt extreme, vremea extremelor a trecut. Trebuie să fim echilibrați și valorile creștine ne ajută foarte mult.”
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, este absolvent al Facultății de Teologie din București, cu studii în Germania și studii de doctorat în Litere. De ceva ani, Vasile Bănescu conduce Biroul de Presă, și este primul laic care este purtător de cuvânt al Patriarhiei Române.
Citiți, vă rog!
„Să citim, pentru că altfel ne năclăim lăuntric. Pentru că cititul, lectura, are Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei
inclusiv o dimensiune igienică. Citind, în primul rând putem trăi mai intens, putem călători în timp, în trecut sau în viitor, putem să descifrăm mai bine după ce citim lumea din jurul nostru, putem să aflăm mai multe despre ceilalți, despre noi, despre gândirea umană care este fascinantă. Nu există vreun motiv pentru care să nu citim, deci toate celelalte sunt atât de numeroase încât nu le pot eu enumera acum”, recomandă purtătorul de cuvânt al BOR.
Hristos, contemporanul al nostru
Printre anunțuri și sublinieri de poziție, Bănescu ne duce și idei – vector. De exemplu, el consideră că trebuie ”să începem să ne gândim la Hristos ca la un contemporan al nostru”, aceasta fiind singura variantă a ”ieşirii din logica egoistă a încremenirii şi comodităţii omului modern”.
„E singura variantă de apropiere profundă de Hristos – contemporaneizarea şi nu istoricizarea lui. A-l istoriciza pe Hristos înseamnă a-l îngropa în timp şi în uitare ca pe un personaj care a trăit cândva, a murit şi atât. Nu! Varianta optimă de raportare la Hristos este contemporaneizarea lui. Hristos e unul dintre noi. Şi astăzi e prezent lângă noi. Ne-o spune el însuşi: ‘Iată, sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor!’ Prezenţa lui este foarte consistentă şi aş spune că e cu atât mai consistentă cu cât e nevăzută. Pentru că vizibilul este lovit uneori de relativ. Nevăzutul, partea nevăzută, cum se spune, decide totul în viaţa noastră, sufletul nostru este cu adevărat esenţial când vorbim de persoana umană”, spune Bănescu, într-un interviu.
Studii fără aer comunist
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a urmat Seminarul Teologic din București în perioada anilor 1982-87: „Mi-am dorit să urmez niște studii care emanau un mesaj contrar celui pe care îl respirăm zilnic în societate, un mesaj politizat, un mesaj ateizant, ceea ce ne scandaliza pe noi cei din familiile credincioase și în acest context acesta a fost un factor: dorința de a pătrunde într-o lume a studiilor care nu aveau o legătură directă cu studiile politizate ale vremii”.
