Unele vitralii ale Catedralei din Canterbury sunt atât de vechi încât au fost „martore” ale uneia dintre cele mai infame şi totodată celebre crime din istoria Angliei. Este vorba despre uciderea arhiepiscopului de Canterbury, Thomas Becket, conform unui nou studiu, scrie Live Science.
Acestea ar fi cele mai vechi vitralii din Marea Britanie şi printre cele mai vechi din lume. Studiul a demonstrat că unele dintre vitraliile catedralei, cele care reprezintă profeţii din perioada de dinaintea venirii lui Iisus, ar putea să dateze de la jumătatea anilor 1100.
Acest lucru înseamnă că unele dintre aceste vitralii erau instalate în momentul în care Thomas Becket, arhiepiscopul de Canterbury, a fost ucis în altarul catedralei de nobili loiali regelui Henric al II-lea, în 1170.
Léonie Seliger, şefa echipei de conservare a vitraliilor de la catedrală, a declarat pentru BBC News că s-a bucurat să audă rezultatele acestei cercetări.
Ea a mai adăugat că aceste vitralii „au fost martore ale uciderii lui Thomas Becket, au fost martore ale momentului în care Henric al II-lea, cuprins de remuşcări, a îngenunchiat implorând iertarea, au fost martore ale incendiului ce a devorat catedrala în 1174. Şi apoi au fost martore ale întregii istorii britanice”.
Născut într-o familie de negustori bogaţi, Becket a ajuns să aibă de legături influente ajungând astfel în casa arhiepiscopului Theobald de Canterbury şi câştigând încrederea regelui Henric al II-lea. Henric l-a numit pe Becket cancelar regal şi ulterior, după moartea lui Theobald, l-a numit noul arhiepiscop de Canterbury.
Dar, după ce a devenit arhiepiscop, Thomas Becket a descoperit că autoritatea sa religioasă nu provine de la coroană ci de la Dumnezeu şi de la Biserica Catolică. Curând, prietenia sa cu regele Henric al II-lea a degenerat, cei doi devenind rivali care încercau să-şi impună supremaţia unul asupra celuilalt. Henric al II-lea l-a deposedat pe Becket de moşiile pe care le avea şi i-a confiscat o sumă substanţială de bani. Becket, la rândul său, i-a excomunicat pe mulţi dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai regelui.
„Chiar nimeni nu mă poate scăpa de acest popă nebun?”
În iarna anului 1170, tensiunea dintre cei doi ajunsese la apogeu. Becket, care fusese exilat în Franţa, s-a reîntors în Anglia stârnind mânia regelui. „Chiar nimeni nu mă poate scăpa de acest popă nebun?”, s-ar fi lamentat regele în gura mare, în faţa curtenilor, chiar de Crăciun, din castelul său din Bures, în Normandia. Patru nobili care doreau să câştige favorurile regelui au decis să rezolve problema lui Henric şi au pornit spre Catedrala Canterbury pentru a-l înfrunta pe Becket.
Thomas Becket a refuzat să-i urmeze de bună voie, însă oamenii regelui au revenit în catedrală, hotărâţi să-l aresteze. A izbucnit o scurtă busculadă iar Becket l-ar fi insultat pe unul dintre cavaleri care nu a mai stat pe gânduri şi şi-a tras sabia. În faţa altarului şi sub lumina filtrată de vitralii, Becket a primit patru lovituri de sabie în cap, moartea sa teribilă, un carnagiu, fiind descrisă de un martor, călugărul Edward Grim, care a urmărit scena dintr-o ascunzătoare aflată în catedrală. După ce au plecat cavalerii, sătenii au strâns sângele rezultat din martiriul lui Thomas Becket şi s-au uns cu el pe feţe şi pe haine. Thomas Becket a fost martirizat pe loc iar în scurtă vreme a fost canonizat de papă. Se pare că această crimă l-a bântuit pe Henric al II-lea pentru tot restul vieţii.
Patru ani mai târziu după aceste evenimente, un incendiu puternic a mistuit catedrala. Până la acest studiu, nimeni nu ştia că unele dintre vitraliile originare au supravieţuit focului.
Inițial, nu a fost intenția să se verifice vârsta vitraliilor din catedrală, cercetătorii au încercat să le analizeze fără a preleva mostre fizice. Metoda, denumită fluorescenţă prin raze-X, se bazează pe emiterea de radiaţii X spre vitralii, care absorb electroni. Electronii absorbiţi radiază apoi energia înapoi, pe diferite lungimi de undă. Aceste lungimi de undă dezvăluie amprentele chimice ale sticlei. Analizând modul în care compuşii chimici din sticlă s-au modificat de-a lungul timpului, cercetătorii au reuşit să identifice vârsta vitraliilor.
Patru vitralii, cunoscute drept „Strămoşii lui Hristos”
Echipa s-a concentrat asupra a patru vitralii, cunoscute drept „Strămoşii lui Hristos”, deoarece Madeleine Caviness, o specialistă în istoria artei la Tufts University din Massachusetts, a lansat încă din 1987 observaţia că aceste patru vitralii par mai vechi din punct de vedere stilistic decât celelalte din catedrală. După trei ani de analize, echipa a ajuns la concluzia că aceste vitralii au fost produse între anii 1130 şi 1160, cu jumătate de secol mai devreme decât s-a crezut iniţial.
Coordonatoarea noului studiu, Laura Ware Adlington, a remarcat corespondenţa dintre analiza teoretică realizată de Madeleine Caviness în anii ’80 şi noile rezultate obţinute prin examinarea cu raze-X. Aceasta a explicat că până şi detalii precum pălăria profetului Natan a fost identificată (de Caviness) drept o adăugire de la începutul secolului 13 a fost realizată cu un tip de sticlă specific pentru Canterbury.
Madeleine Caviness, acum în vârstă de 83 de ani, a declarat pentru BBC News că s-a simţit încântată să audă că analiza ei a fost confirmată după aproape 35 de ani şi că această veste a scos-o „din amorţeala COVID” pe care o resimţea.
„Descoperirile ştiinţifice, observaţiile şi cronologia catedralei se potrivesc perfect acum, ca piesele unui puzzle. Mi-aş fi dorit să fiu mai tânără şi să pot să o ajut pe Laura (Ware Adlington) în munca ei viitoare. Dar cu siguranţă mai am câteva proiecte despre care pot să-i vorbesc”, a declarat Madeleine Caviness pentru BBC News.
