Cele mai mari cristale formate pe cale naturală descoperite până acum pe Pământ sunt adăpostite de Peștera Cristalelor (Cueva de los Cristales) din Mexic, conectată la mina Naica la o adâncime de 300 de metri.
FOTO facebook.com
Peștera a fost descoperită relativ recent
Această peșteră a fost descoperită abia în anul 2000, de minerii care excavau o altă grotă, numită „Caverna săbiilor”. Grota se numea astfel datorită cristalelor sale lungi de un metru, care chiar seamănă cu niște săbii.
Până în prezent, cel mai mare cristal descoperit în peștera din Naica este lung de 12 metri, lat de patru metri și cântărește 55 de tone.
Însă, explorarea peșterii este problematică, deoarece temperaturile dinăuntru ajung până la 58 de grade Celsius, iar umiditatea este de obicei de peste 90%.
FOTO wikipedia.org
Pregătiri preliminarii pentru explorarea peșterii
În anul 2006 a avut loc cea mai de amploare expediție din peșteră, pentru care compania de echipamente de explorare Ferrino a proiectat costumul Tolomea și respiratorul Sinusit special pentru ca exploratorii să poată lucra mai mult timp în aceste condiții aspre.
Totodată, speologii au fost dotați cu câte un înveliș cu tuburi de refrigerare, pe care să-l poarte în jurul corpului. Iar, acesta era conectat la un rucsac de aproximativ 20 de kilograme, care conținea un rezervor plin cu apă rece și gheață.
Dar cu toatea acestea, exploratorii nu au reușit să rămână în peșteră mai mult de o jumătate de oră.
Pentru ca exploratorii să poată documenta vizual cristalele, peștera uriașă, în formă de potcoavă, a fost golită de apă cu ajutorul pompelor hidraulice.
Cum se comportă cristalele în prezența aerului
Un aspect foarte important este acela că în această peșteră, cristalele se degradează în contact cu aerul, așa că la un moment dat (probabil când mina Naica nu va mai fi profitabilă) peștera va fi lăsată să se inunde din nou, pentru ca cristalele să se păstreze în starea lor inițială.
Potrivit unei emisiuni difuzate pe canalul Discovery în trecut, se pare că ar exista și alte caverne conectate la Peștera Cristalelor, însă pentru a afla dacă acest lucru este adevărat, unele dintre cristalele ar trebui distruse.
De asemenea, important de precizat este faptul că aceste cristale s-au format deoarece peștera se află deasupra unei camere cu lava, fapt ce a permis ca apa bogată în minerale să rămână la o temperatură stabilă timp de aproximativ 500.000 de ani, iar cristalele s-au putut forma în liniște deplină.
„Cu fiecare minut petrecut înăuntru, situația devine din ce în ce mai insuportabilă„
„Cu fiecare minut petrecut înăuntru, situația devine din ce în ce mai insuportabilă. Începi să respiri greu, pulsul îți crește și sudoarea îți curge în jos, pe mâini”, a povestit aventurierul și vânătorul de furtuni George Kourounis, unul dintre puținii care au avut privilegiul să intre în această peșteră și să vadă cele mai mari cristale naturale de pe Pământ.
De asemenea, George Kourounis a precizat:
- „Mi-am făcut chiar griji că sudoarea avea să-mi scurtcircuiteze camera de luat vederi. Este ușor să devii confuz și dezorientat din cauza căldurii, iar funcțiile cognitive se deteriorează.”
- „Când, în cele din urmă, părăsești peștera, corpul tău este atât de slăbit, încât nu vrei decât să te întinzi pe pământ și să bei apă. Deshidratarea este o problemă evidentă și am rămas uimit când am văzut câți litri de apă am băut”, citează incredibila.ro.
