Familia unui bărbat din Mureș va primi despăgubiri de 240.000 de euro, a decis instanța. Victima se afla la pescuit când a fost atacată de animalul sălbatic.
Victima ursului a fost secretar al comunei Măgherani.
Soția a dat statul în judecată
Familia victimei și-a căutat dreptatea în instanță, iar acum soția și cei doi copii vor primi, în total, de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, suma de 240.000 de euro. Ministerul va plăti și 13.000 de lei cheltuieli de judecată.
Decizia însă nu este definitivă.
Legea s-a schimbat de la acest caz și permite acum intervenția de urgență împotriva urșilor considerați periculoși, chiar și în extravilan. Chiar în prezent, un exemplar este căutat pentru a fi împușcat, în Harghita. Un urs l-a atacat pe un băiat de 19 ani, care își aduna turma de vaci, pe o pășune din apropierea satului Văleni. Tânărul a scăpat cu răni ușoare, pentru că familia lui a ambalat motorul unui tractor și a alungat ursul, titrează Gândul.
Dezvăluiri despre cum s-a ajuns ca oamenii să fie victime ale urșilor, iar animalele să fie protejate
Anul trecut, în 23 iulie, jurnalista Simona Ionescu, redactor șef al site-urilor Evenimentul zilei și Infoactual, a publicat un editorial pe evz.ro exact cu problema urșilor care atacă oameni. În articolul „Mai lăsați-ne cu urșii „masacrați”, viața omului e mai importantă!”, Simona Ionescu a arătat clar de ce s-a ajuns la situația în care se moare sub ochii autorităților și ce rol au activiștii de mediu. Redăm un fragment din acest editorial, care amintește un caz asemănător cu cel expus mai sus.
„Ministrul Mediului Tanczos Barna a reușit să treacă prin guvern o Ordonanță de Urgență prin care urșii agresivi și care pun în pericol viața oamenilor și a comunității pot fi împușcați sau tranchilizați și relocați.
Nu sunt vânător, n-am legături cu nicio asociație de vânători, iubesc animalele, mă înduioșează ursuleții care se țin scai după mama-ursoaică. Dar sunt mult mai oripilată când văd fotografii cu oameni sfâșiați de urs, când îi aud ce povestesc pe cei care au avut norocul să scape cu viață din ghearele animalului. Le înțeleg disperarea crescătorilor de oi, vite și porci care se trezesc cu leșurile animalelor devorate sau fără urmă din ele fiindcă ursul și-a luat prada cu el în pădure. Pentru mine, ca și pentru mulți alți români, viața omului este mai presus decât a ursului.
S-a încercat, în ultima perioadă, să se găsească soluții la această problemă. Atacurile urșilor erau nepermis de multe, numărul victimelor a crescut. Iar ministrul a reacționat. A adunat la aceeași masă reprezentanții cei mai importanți ai unor instituții direct implicate și a produs o Ordonanță de Urgență. OUG care a și fost aprobată, în ședința de miercuri, de premierul Florin Cîțu.
Reprezentanții unei asociații au considerat abuzivă această ordonanță și, într-un lung comunicat, și-au făcut cunoscută poziția, amenințând că asupra României planează norii negri ai supărării Uniunii Europene. (…)
Ni se spune că ministrul Tanczos Barna a „orchestrat o campanie absolut grotească de linșaj mediatic al ursului brun”. Totul s-a petrecut „în uralele și aplauzele unor ”potere” alcătuite din aleși locali indolenți sau din vânători deghizați în victime ale urșilor”, susțin oengiștii.
Adică cum? Noi, idioții, nu ne-am prins că oamenii ăia cu gambele și mâinile sfâșiate, cu scalpul tras peste ochi erau doar niște vânători-actori care jucau în piesa regizată de ministrul Mediului? Și primarii, niște mincinoși care arătau pagubele suferite de comunitate, după același „scenariu propagandistic”?! Mda, în opinia asociației care luptă și pentru abuzurile asupra urșilor acesta este adevărul. Desigur, pentru cei dispuși să-l creadă.
Ordonanța stabilește cine va face intervenția în cazul ursului agresiv. Sunt reprezentați ai administrației locale și ai unor instituții competente, adunați într-o echipă. Primar sau viceprimar, jandarm, medic veterinar, paznic de vânătoare sau angajat al Gărzii forestiere sunt cei care răspund la primul apel făcut la 112 de vreun om aflat în pericol.
Asociația spune că nu e bine, că această echipă de intervenție „nu poate fi asimilată în nici un caz cu o autoritate națională competentă” și invocă faptul că va dura zeci de minute până când acești oameni se adună ca să o ia pe urmele ursului. Reclamă că din „schema” deciziei de aprobare a împușcării sau relocării urșilor sunt eliminați reprezentanții ONG-urilor pentru protecția mediului, Garda de Mediu și Ministerul Mediului.
În toată lupta asta cu urșii și pentru urși e vorba de bani. De aceea redau acuzațiile acestei asociații, care se regăsesc în multe proteste oengiste, intens propagate pe rețelele sociale
Pentru publicul larg, neobișnuit cu regulile și legile vânătorii, trebuie să spun că ministrul Mediului a luat cea mai bună decizie. Ca să fie relocat un urs sau să fie împușcat (ca ultimă soluție, dacă e agresiv și prăduiește) era necesar un Ordin de ministru. Acest Ordin sosea în teritoriu la cei îndreptățiți să acționeze și după două luni de la atacul ursului sau urșilor. Desigur că nici nu se mai știa atunci care e animalul periculos. A fost un asemenea caz în trecut, când un om a fost omorât de urs și s-a cerut ordin de ministru pentru împușcarea lui. Acesta a ajuns la autoritățile locale după două luni, timp în care a mai fost omorât un om.
Ce garanții să ai că vânătorii ar fi găsit și împușcat ursul vinovat?! Animalul trebuie urmărit în pădure imediat după ce părăsește gospodăria devastată sau locul în care și-a sfâșiat prada. Pădurarii și vânătorii din zonă știu foarte bine ce fond cingetic au, știu locurile în care trăiesc familiile de urși, căpriori, cerbi, mistreți. Fiecare fond de vânătoare știe cam ce efectiv de urși are. Doar că la nivel național, Ministerul Mediului nu a făcut un recensământ din 2016. Se știe, însă, că numărul urșilor a crescut mult. Știu și reprezentanții statului și cei ai marilor ONG-uri de protecție a animalelor. Iar acum, prin responsabilizarea primarului din localitățile montane, posibilele victime ale urșilor au împotriva cui să se îndrepte pentru despăgubiri. Era mult mai dificil să te lupți în justiție cu Ministerul Mediului decât cu echipa coordonată de primar”.
