Oamenii de știință de la UC Santa Barbara de la Observatorul Las Cumbres pot explica o predicție făcută de astronomi acum 40 de ani: Un nou tip de supernovă, o explozie a unei stele aflate la finalul vieții, a fost observată de astronomi.
Cercetătorii cred că, o supernovă celebră pentru faptul că a fost vizibilă de pe Pământ o perioadă lungă la începutul mileniului trecut, ar putea fi explicată pe baza noii descoperiri.
Există două tipuri cunoscute de supernove – cele rezultate prin colapsul nucleului stelar – acestea se produc atunci când stele cu masa de peste 10 ori mai mare decât cea a Soarelui rămân fără combustibil pentru reacţiile de fuziune din nucleul stelar, nucleu care se prăbuşeşte în sine, rezultând o gaură neagră sau o stea neutronică.
Al doilea tip de supernovă este cea termonucleară – care se produce atunci când o pitică albă, rămăşiţă a unei stele de până la 8 ori mai masivă decât Soarele, explodează (de obicei prin acumularea de masă preluată de la stelele partenere din sistemele stelare binare).
În anul 1980, profedorul Ken’ichi Nomoto din Tokyo a prezis existenţa unui al treilea tip de supernovă – denumită supernovă cu captură de electroni, relatează sciencedaily.com.
Cum se sfârșește viața unei stele printr-o supernovă cu captură de electroni
„Una dintre principalele teme din astronomie este cea cu privire la compararea modului în care stelele evoluează şi mor. Sunt foarte multe elemente cheie care încă ne lipsesc, motiv pentru care acest domeniu este foarte interesant”, a declarat Ken’ichi Nomoto.
Energia produsă de reacţiile de fuziune din nucleu susţin stelele în viaţă. Odată ce aceste reacţii încetează, majoritatea stelelor suficient de masive se prăbuşesc sub propria lor greutate.
În cazul unei supernove cu captură de electroni, pe măsură ce furnalul stelar rămâne fără combustibil de fuziune, gravitaţia forţează electronii elementelor chimice din miez să pătrundă în nucleele atomice, fapt care duce la colapsul gravitaţional al stelei. În nucleul atomic se află în condiţii normale doar protoni şi neutroni – singurele particule care conferă masă atomului.
Noua supernovă observată, numită SN 2018zd, a fost detectată în martie 2018, la aproape 3 ore după ce a explodat şi este relativ aproape de Pământ, la o distanţă de aproximativ 31 de milioane de ani lumină în galaxia NGC2146.
Imaginiobţinute de telescoalepele spaţiale prezintă un obiect cu strălucirea slabă care este probabil steaua înainte de a intra în stadiul de supernovă.
Cercetătorii coordonaţi de Daichi Hiramatsu, de la Las Cumbres Observatory, au petrecut următorii doi ani adunând date cu privire la această stea.
Astronomi de la UC Davis au realizat o analiză spectrală a supernovei la doi ani după explozie, identificând dovezi că 2018zd a fost o supernovă cu captură de electroni. Ei au descoperit numeroase caracteristici neobişnuite ale supernovei SN 2018zd, unele dintre ele observate în premieră la o supernovă.
Un mister medieval a fost elucidat. A fost un moment «Evrika»
„Am început să ne întrebăm ce-i cu ciudăţenia asta de stea?”, a comentat Hiramatsu. „Apoi am analizat fiecare cu privire la SN 2018zd şi am înţeles că toate aceste ciudăţenii pot fi explicate în scenariul supernovei cu captură de electroni”.
„A fost un moment «Evrika» pentru noi toţi, pentru că am reuşit să demonstrăm o ipoteză veche de 40 de ani, iar pentru mine personal cu atât mai mult, pentru că mi-am început cariera în astronomie pe când priveam la uluitoarele poze din Univers dintr-un atlas din biblioteca liceului, iar în una dintre aceste poze este celebra Nebuloasă Crab, obţinută prin intermediul telescopului Hubble”, a adăugat el.
O supernovă vizibilă pe cerul terestru în Evul Mediu ar fi putut fi cu captură de neutroni
În anul 1054, supernova cunoscută cu numele astronomic SN1054 s-a produs în Calea Lactee și a fost vizibilă pe cerul terestru ca un punct mare luminos. Pe timp de zi ea a fost vizibilă vreme de aproape o lună, în timp ce pe cerul nopții ea a fost vizibilă pentru aproape doi ani. SN1054 este supernova care a produs ceea ce astăzi cunoaștem drept Nebuloasa Crab. În fapt SN 1054 are o vechime de aproximativ 7500 de ani, însă lumina exploziei a ajuns la Pământ abia în anul 1054.
Nebuloasa Crab a fost considerată candidatul ideal pentru a descrie o supernovă cu captură de electroni, însă tipul de supernovă ce a dus la formarea acestei nebuloase a rămas incert pentru că explozia s-a produs în urmă cu aproape un mileniu.
