Exploatată atât forestier, cât și turistic și ultima cale ferată din Europa, pe care circulă o mocăniță cu abur este la Vișeu de Sus.
Mocănița de pe Valea Vaserului, clasată ca monument istoric, este cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră cu ecartament îngust, care funcţionează cu locomotive cu abur, alimentate cu lemn și cărbuni.
FOTO bookingbest.ro
Istoria, pe scurt, a Mocăniței de la Vișeu de Sus
Calea ferată forestieră de pe Valea Vaserului a început să fie construită în 1932, într-o perioadă în care acest tip de căi ferate era foarte la modă în Europa, în special în zona Carpatică.
Pentru a permite căii ferate să urmeze traseul sinuos al râului era necesar ca ecartamentul să fie îngust. La urcare, locomotiva împingea vagoanele goale pentru lemn, iar la coborâre, greutatea lemnului, coroborată cu gravitația, permitea trenului să coboare până în Vișeu de Sus.
Încercând să stabilească o linie defensivă în faţa Armatei Roşii, în toamna anului 1944 trupele germane şi maghiare încă se aflau în Maramureş. Lucrări de amenajare genistică au fost realizate şi pe Valea Vaserului. La momentul respectiv, când armata germano-maghiară s-a retras, calea ferată forestieră a fost parţial distrusă. De asemenea, în scopul încetinirii avansării ruşilor în Maramureș, mai multe poduri au fost aruncate în aer.
În perioada 1946 – 1948, calea ferată forestieră a fost refăcută de C.A.P.S.. După ce lucrările de reparaţie au fost finalizate, calea ferată forestieră a fost extinsă între 1950-1954 cu alte ramificaţii pe văi secundare. Astfel, a contribuit şi mai mult la exploatarea forestieră pe Valea Vaserului.
FOTO primariaviseudesus.ro
După finalizarea tuturor lucrărilor la calea ferată, în anul 1961, rețeaua C.F.F. Vișeu de Sus însuma o lungime totală de 79,095 km, dintre care linia magistrală avea 46,028 km. Restul reprezentau ramificațiile, depozitele și liniile de garare din stații.
În anii ’90, cele mai multe dintre locomotivele cu aburi din România au fost scoase din funcțiune și abandonate. Totuși, pe ultima cale ferată forestieră activă din România, unele dintre ele au avut șansa să-și redescopere utilitatea, străbătând valea îngustă a Vaserului cu același entuziasm pe care l-au avut în trecut.
Exploatarea feroviară pe Valea Vaserului a fost realizată de o firmă română privată
Începând cu anul 2000, exploatarea feroviară pe Valea Vaserului a fost realizată de o firmă română privată, al cărui obiect de activitate era fabricarea de furnire şi panouri din lemn. Firma respectivă a fost sprijinită de o asociație elvețiană, care a dezvoltat componenta turistică și a readus la viață Mocănița de pe Valea Vaserului.
În acest fel s-au repus în funcţiune locomotive retrase, s-au procurat noi vagoane şi s-au restaurant depoul şi clădirea istorică a gării.
Informații particulare despre mocăniță
1.Părţile principale ale unei locomotive cu aburi sunt:
- căldarea sau cazanul (ce transformă apa în aburi utilizând căldura rezultată din arderea combustibilului),
- motorul locomotivei
- carul locomotivei
2.Durata medie de viaţă a unei locomotive este de 40 de ani
3.La 20 de km, o locomotivă consumă 7 m steri de lemn, 6 mc de apă, 30 kg de cărbune, 5 litri de ulei industrial şi 10 litri de ulei pentru cilindru
4.Personalul unei mocăniţe este format dintr-un:
- mecanic
- ajutor de mecanic
- şef de tren
- frânar
Traseul Mocăniței de pe Valea Vaserului
Mocănița de pe Valea Vaserului circulă din luna Mai până în luna Octombrie, cu trenuri cu abur pentru turişti şi iubitori de căi ferate, până la stația Paltin, adică o distanță de 21, 6 km.
Mocănița pornește din Vişeu de Sus spre pădure, apoi continuă de-a lungul râului Vaser, printr-o zona spectaculoasă din punct de vedere al peisajului, cu regiuni înguste ale defileului.
După o pauză scurtă pentru alimentarea cu apă a locomotive, Mocănița trece de Stația Cozia și ajunge la finalul traseului turistic regulat, în stația Paltin, unde există spațiu de picnic și servicii cu servire rapidă, bunătăți tradiționale.
Descrierea Văii Vaserului
Eşantion emblematic al valorilor naturale şi culturale ale Parcului Natural Munţii Maramureşului, bazinul Văii Vaserului se întinde pe 36.000 hectare.
Această vale spectaculoasă în care peisajul alternează între păduri dese, stânci prăpăstioase şi poieni cu izvoare minerale este străbătută de râul Vaser, citează libertatea.ro
