Potrivit unui studiu realizat de think tank-ul The Shift Project, dependența puternică a Europei de gazele naturale lichefiate va duce la creșterea prețurilor și a emisiilor de gaze cu efect de seră, într-un context de concurență sporită cu China.
Vor urma ierni grele
Pe frontul gazelor, iarna 2022-2023 prefigurează alte ierni grele. Iar, de când Rusia a atacat Ucraina pe 24 februarie 2022, Europa s-a reorientat masiv în privința furnizorilor: gazele naturale provenite din Rusia au scăzut de la 40% la 9% în prezent.
Și pentru a înlocui această filieră, europenii s-au grăbit să semneze contracte pe termen lung cu țările exportatoare de gaz natural lichefiat (GNL).
De exemplu, Germania tocmai a încheiat în data de 29.11.2022 un contract pe 15 ani cu Qatar. Pentru a putea fi transportat (cu un tanc GNL), gazul natural lichefiat este mai întâi răcit la -161°C. Apoi, acesta este transformat înapoi în gaz în porturile europene.
Trebuie precizat faptul că o creștere bruscă a cererii explică saltul dramatic al prețurilor la gaze pe piața mondială, care s-au mărit de cinci ori în doar câteva luni, atingând cote fără precedent.
Iar această dificultate a aprovizionării aduce temeri legate de posibile întreruperi de curent în mai multe țări europene, care depind, în mare măsură, de centralele electrice pe gaz și dăunează industriei, în special în Germania, care se obișnuise cu producția alimentată de gaz rusesc relativ ieftin.
40% din necesarul de gaze al UE în 2025 riscă să nu fie satisfăcut
Această situație ar putea dura cel puțin (următorii) cinci ani, potrivit unui studiu realizat de think tank-ul The Shift Project. Think tank-ul condus de inginerul Jean-Marc Jancovici a explicat (într-un raport pentru Ministerul francez al Apărării și făcut public marți, 06.12.2022) că 40% din necesarul de gaze al UE în 2025 riscă să nu fie satisfăcut sau să se bazeze pe surse de aprovizionare neidentificate până la momentul actual.
De asemenea, potrivit studiului, până în 2030, „deficitul global legat de absența unei reveniri la schimburile normale de gaze între UE și Rusia este de ordinul a 100 de gigametri cubi, adică echivalentul unei retrageri a Qatarului de pe piața GNL”.
Conform informațiilor furnizate de firma de expertiză Rystad Energy, actuala criză a gazelor nu are nicio legătură cu situația economică, ci mai degrabă cu o dinamică structurală.
„UE intră într-o zonă cu probleme”
În acest context, directorul al Proiectului Shift, Matthieu Auzanneau, a precizat următoarele:
- „În realitate, această criză a început în septembrie [2021], la momentul redresării post-Covid, și a fost agravată de războiul din Ucraina”.
- „Sancțiunile împotriva Rusiei și atacurile asupra gazoductelor Nord Stream 1 și 2 au determinat Europa să caute alte surse de gaz. Dar UE nu este singura pe piață: China a reușit deja să-și asigure aprovizionarea pentru 2025, spre deosebire de europeni”.
- Concurența puternică este activă și este probabil să se intensifice pe fondul unui „război economic” între Europa de Vest și Asia de Est, între aceste două regiuni și țările importatoare în curs de dezvoltare, dar și între țările europene înseși.
- „UE intră într-o zonă cu probleme, și acestea nu vor fi puține”.
Uniunea Europeană are două opțiuni în ceea ce privește înlocuirea gazului rusesc și anume:
- ori crește importurile de gaze din Qatar
- ori crește importul de gaze din SUA.
Va fi nevoie de timp…
Totuși, dezvoltarea acestor rute suplimentare nu va fi imediată, întrucât punerea în funcțiune a noi zăcăminte în aceste două țări va da rezultate abia din anul 2025 în cel mai bun caz, mai probabil în 2026, potrivit mai multor lideri ai sectorului gazelor intervievați de Le Monde.
Și chiar dacă producția a reușit să crească în timp în alte țări producătoare (Mozambic, Cipru etc.), acest lucru nu va fi suficient pentru a satisface nevoile.
La ce conduce creșterea cererrii globale de GNL
Potrivit studiului Shift Project există mai multe riscuri. Astfel, această presiune asupra cererii globale de GNL va face ca prețurile să rămână la nivel global la nivelurile actuale „non-standard”, cel puțin până în anul 2025. Adică, prețurile gazelor ar putea rămâne de patru ori mai mari decât înainte de criză, potrivit datelor de la Rystad Energy.
Potrivit lui Auzanneau, „în 2023, prețurile în Europa vor fi mai mult sau cel puțin la fel de ridicate ca în 2022”, ceea ce ar reprezenta un avantaj pentru veniturile companiilor de gaze, precum BP și TotalEnergies, doi campioni ai aprovizionării cu GNL.
În aceste condiții, multe companii din industria europeană (deja puternic afectate de creșterea prețurilor la gaze) ar putea să nu poată rezista unei astfel de situații pe termen lung., aceasta fiind și îngrijorarea exprimată în luna octombrie 2022, de Alexandre Saubot, președintele organizației patronale France industrie, într-un interviu acordat cotidianului Les Echos.
Avertizări
Iar în acest context, Matthieu Auzanneau a avertizat:
- „Dacă Europa nu este capabilă să furnizeze întreprinderilor sale energie electrică fără carbon la un cost competitiv în comparație cu China și Statele Unite, declinul va dura câteva luni sau câțiva ani, dar va fi inevitabil”. Mai ales că dezvoltarea unor noi infrastructuri de gaze în Europa – precum terminalul Le Havre operat de TotalEnergies, care va fi operațional în 2023 – pentru a găzdui transportatorii de GNL va spori emisiile de gaze cu efect de seră ale UE. Un plan care intenționează în special să dezvolte eficiența energetică și energiile regenerabile și să accentueze trecerea la electricitate. Pentru a reduce acest risc de gaz, „singura cale de ieșire este să ne respectăm angajamentele în materie de climă”.
- „Nu trebuie să fie o iluzie”, citează hotnews.ro.
