De-a lungul timpului, numeroși arheologi și nu numai s-au încumetat să pornească în explorarea unor tărâmuri necunoscute. Dorința de a găsi lucruri ascunse era așa de mare încât nimeni și nimic nu îi putea întoarce din drum.
Trei exploratori au intrat în iadul de verdeață și nu s-au mai întors niciodată. Ce căutau aceștia
Un colonel britanic, alături de alți doi exploratori, a pornit la drum, în anul 1925, pentru a descoperi originile civilizaţiei sud-americane, fiind ferm convins că există într-o anume locație un oraş dispărut de milenii în jungla braziliană. Acesta căuta Mato Grosso, în traducere „pădure deasă“, un nume adecvat pentru izolatul stat brazilian.
Până în a doua jumătate a secolului XX, puţini albi încercaseră să investigheze acest teren, iar indienii erau singurii locuitori ai pădurilor tropicale, care erau de nepătruns.
Cei trei exploratori au pornit în căutarea unui fantomatic oraş dispărut, cunoscut lor numai sub enigmaticul nume de cod „Z“. Aceştia au avut de înfruntat şerpi veninoşi, peşti carnivori, nori de insecte agresive şi periculoase. Și, mai mult decât atât, ei au avut parte și de o primire incertă din partea băştinaşilor.
Ultimul mesaj
La cinci săptămâni după ce au părăsit capitala Cuiaba, conducătorul expediţiei i-a scris soţiei sale aflate în Anglia din locul pe care el îl numea Tabăra Calului Mort (acolo îi murise propriul animal într-o expediţie anterioară):
„Sperăm să putem străbate această regiune în câteva zile… Nu trebuie să te temi.”
Acesta a fost ultimul mesaj primit de la exploratorul junglei.
În căutarea orașului „Z“
Fawcett auzise despre existenţa altor oraşe dispărute de la băștinași. Însuși Fawcett a găsit în Rio de Janeiro o relatare cu referire la un monumental oraş de piatră. Totodată, el auzise că în Chile exista un oraş al regilor încă locuit, ale cărui străzi erau pavate cu argint, iar clădirile acoperite cu aur. Se spunea că locuitorii se bucurau de o viaţă binecuvântată sub conducerea unui monarh luminat.
El avea credința fermă că o civilizaţie mai veche decât cea a Egiptului aştepta să fie descoperită. Fawcett i-a cerut unui psihometrist, care pretindea că poate ghici originea unui obiect prin simpla cântărire în palmă, să evalueze o statuetă înaltă de 25 de centimetri, sculptată în bazalt negru.
Acesta i-ar fi spus că, fără îndoială, obiectul rspectiv provenea de pe continentul dispărut al Atlantidei, de unde fusese luată de locuitorii care, fugind din faţa dezastrului, s-au refugiat şi au construit un mare oraş în sălbăticia braziliană. Și cum numele acestuia nu era cunoscut, Fawcett l-a poreclit, convenţional, „Z“.
”Nu mă îndoiesc nici o clipă de existenţa oraşelor vechi. Între lumea exterioară şi secretele Antichităţii sud-americane a coborât un văl,“ a scris la un moment dat exploratorul, care nu rata nici o ocazie de a-și scrie impresiile pe hârtie, în jurnale de expediție, în care era antrenat.
După dispariția bruscă a acestuia în pădurea stufoasă, pe care băștinații au numit-o ”iadul verde”, mai mulți oameni l-au căutat, inclusiv fiul său, Brian. El a primit fel de fel de informații, care s-au dovedit a fi, în cele din urmă, false.
Colonelul Fawcett îi mărturisise, într-o zi, lui Brian: „Fie că pătrundem în sălbăticie şi reuşim să ne întoarcem, fie că ne lăsăm oasele să putrezească acolo, un lucru este sigur. Răspunsul la enigma Antichităţii sud-americane, şi poate a întregii lumi preistorice, va putea fi găsit când aceste oraşe vor fi localizate şi deschise cercetărilor ştiinţifice. Eu ştiu că ele există…“
Brian, în cele din urmă, a ajuns la concluzia tristă că soarta tatălui său este și astăzi o enigmă nedescifrată; iar misterul oraşului „Z“, rămâne, pentru totdeauna, neelucidat (Reader’s Digest).
Foto: pixabay
