Trei decenii de la dispariția celui mai semnificativ simbol comunist, un efort continuu pentru respectarea democrației.
Astăzi, democrațiile din Europa numără 31 de ani de la căderea celui mai important simbol al regimului comunist și anume, Zidul Berlinului. Construcția începută în anul 1961 a reprezentat pentru aproape trei decenii nu doar separarea celor două ideologii aflate în plin „Război Rece” și delimitarea sferelor de influență, cât și producerea în același timp a nenumărate drame colective și pierderi de vieți omenești.
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial odată cu înfrângerea Germaniei Naziste a ridicat numeroase probleme privind procesul de reintegrare, denazificare și democratizare a țării. În aceste condiții, reprezentanții Uniunii Sovietice, Angliei și Statelor Unite ale Americii s-au reunit în ceea ce avea să fie cunoscut drept Conferința de la Potsdam din iulie-august 1945, momentul decisiv privind împărțirea sferelor de influență de pe teritoriul Germaniei și pacificarea zonei.
Speranța revenirii la normalitate prin cooperarea și înțelegerea dintre state, după tragedia celui de-al Doilea Război Mondial, a plasat continentul și țările europene sub un nou conflict ce avea să dureze jumătate de secol. Unul dintre sibolurile divizări pe criterii geopolitice a fost și ”Zidul Berlinului”.
”Zidul Berlinului” un simbol al divizării
Construit inițial pentru a stopa imigrația muncitorilor din partea estică a Republicii Democrate Germane, cei 45 de kilometri de zid ridicat pe data de 13 august 1961 doar in teritoriul est-german au marcat apariția unei adevărate drame colective. Zidul construit din ciment și întărit cu sârmă ghimpată, zone minate, a fost dublat și de o pază armată făcută de către soldați, ce aveau drept ordin împușcarea oricărui individ ce ar fi încercat trecerea frauduloasă a noii granițe. Numeroase familii au devenit, peste noapte, despărțite nu doar de membrii familiei, prieteni și locurile de muncă, cât și de libertățile și drepturile asumate în urma încheierii celui de al doilea război mondial prin Declarația Universală a Drepturilor Omului. Măsura abuzivă prin care a fost stopat dreptul de circulație în interiorul Berlinului și ruptura finală dintre democrație și comunism, au pus în fața faptului împlinit zeci de mii de oameni din partea estică a orașului, obligați și forțați să se separe de apropiați și să trăiască o viață sub represiunea comunistă.
Țările democratice vestice, în frunte cu Statele Unite ale Americii, Franța și Anglia nu au reușit să împiedice construirea zidului, acestea fiind conștiente de pericolul reînceperii a unui nou conflict, existând un dezavantaj confirmat în prezent în raportul de forțe dintre cele două blocuri ideologice, avantajul fiind de partea țărilor care făceau parte din Tratatul de la Varșovia.
Zidul Berlinului a fost martor la aproximativ 5000 de tentative de evadare din Berlinul Răsăritean, majoritatea încununate cu succes. În aceste încercări și-au pierdut viața, după unele rapoarte, un număr de 250 de persoane. Dorința de libertate a determinat numeroase forme de a trece zidul, dintre care amintim săparea de tuneluri și escaladarea zidului, cât și unele disperate precum evadarea prin intermediul unui balon cu aer cald din anul 1979, realizată cu succes după ce ambele familii au reușit să aterizeze în partea vestică.
Inagine cu paza la ”Zidului Berlinului”
Ziua de 9 noiembrie 1989 a decis soarta Europei actuale
Pe data de 9 noiembrie 1989, un decret aparent limitat în ceea ce privește eventualele consecințe pentru regim, deschidea calea spre libera trecere a frontierei dintre cele două state. Recent venit din vacanță, ministrul german al propagandei, Günter Schabowski, a interpretat greșit efectul acestui decret, document ce oferea posibilitatea obținerii unei vize pentru libera trecere în Republica Federală Germană, și a pavat, într-un mod neintenționat, drumul spre reunificarea Germaniei. Momentul a fost primit cu euforie de cetățenii ambelor țări, care au luat cu asalt în seara acelei zile toate punctele de trecere a graniței, înarmați cu diverse obiecte și cu dorința de a scăpa de sub regimul represiv, și au început un proces colectiv de dărmare a zidului ce a durat săptămâni, incheiat oficial în decembrie 1990.
Data de 9 noiembrie 1989 marchează începutul destrămării influenței sovietice pe teritoriul german, eveniment ce va deveni oficial un an mai târziu, când are loc aderarea Republicii Democrate Germania la legile și Constituția Republicii Federale Germania, realizându-se astfel reunificarea. Căderea zidului a marcat astfel nu doar o măsură teritorială prin care a avut loc reîntregirea orașului, cât și eliberarea psihologică și declinul final al regimului comunist din Europa.
Unele părți din zid au fost conservate și au devenit în zilele noastre un adevărat monument istoric, loc în care turiștii pot vizita și resimți din experiența tragică trăită de poporul german. Cel mai faimos memorial îl reprezintă punctul de acces „Checkpoint Charlie”, model de inspirație pentru numeroase cărți autobiografice și filme.
Checkpoint Charlie
