Deși lucrările părţii bulgare la covorul asfaltic al Podului Prieteniei Giurgiu-Ruse au fost finalizate, iar traficul pe pod a fost reluat pe ambele sensuri, timpul de aşteptare pentru camioane la ieşirea din ţară a rămas ridicat, de 160 de minute.
Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră (ITPF) Giurgiu, Raluca Dumitrache, a anunțat că „începând de astăzi, 29 iunie 2022, lucrările pe Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse au fost finalizate, traficul desfăşurându-se normal, pe ambele sensuri, fără semaforizare”.
Potrivit ziare.com, partea bulgară a informat iniţial cu privire la faptul că, în perioada 18-26 iunie 2022, va executa lucrări de reabilitare la drumul naţional Ruse- Razgrad şi la covorul asfaltic din partea bulgară a Podului Prieteniei. Lucrările au fost însă întrerupte în perioada 24-26 iunie 2022 şi au fost reluate luni, 27 iunie 2022.
Care este timpul de așteptare la frontieră atât pentru camioane cât și pentru autoturisme
În continuare, timpul de așteptare la controlul de frontieră, la ieşirea din ţară, a rămas însă unul ridicat pentru camioane, de 160 de minute, iar pe sensul de intrare în ţară este de 40 de minute.
În ceea ce privește autoturismele, timpul de aşteptare al acestora pentru controlul de frontieră este de 20 de minute, atât pe sensul de intrare, cât şi pe cel de ieşire din ţară.
Ce este Podul Prieteniei, de fapt
Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse este un pod din oțel peste fluviul Dunărea, care leagă malul sudic bulgăresc de malul Nordic românesc și respectiv orașele Ruse și Giurgiu.
Deschis la data de 20.06.1954 și proiectat de V. Andreev, podul are 2,8 km lungime și este unul dintre cele două poduri peste Dunăre, alături de Podul Calafat-Vidin, în sectorul de graniță dintre România și Bulgaria, restul traficului fiind preluat de bacuri.
Podul are atât o punte rutieră cu 2 benzi, cât și una pentru traficul feroviar, precum și trotuare pentru pietoni. Secțiunea centrală de 85 m lungime poate fi ridicată pentru a permite trecerea navelor mai mari. Această secțiune centrală mobilă este supusă periodic la revizii de către partea română, în atribuțiile căreia intră buna ei funcționare. Construcția a durat doi ani și jumătate și a beneficiat de sprijinul URSS, potrivit Wikipedia.org.
