Țestoasa Sigmund, oracolul austriac, a avut dreptate. Anglia a pierdut la penalty-uri în fața Italiei. Durere profundă pentru fanii englezi care au asistat pe celebrul lor stadion la o înfrângere pe care nu o considerau posibilă. În tribună,Boris Johnson, Prințul William, Kate și cu micuțul George, au trecut de la bucurie la amărăciune că Anglia nu a reușit să învingă.
Deși portarul Jordan Pickford a apărat două lovituri de la 11 metri, echipa Angliei a pierdut. Echipa de fotbal a Italiei a învins Anglia cu 3-2 la penalty-uri în fața a peste 60.000 de suporteri, pe stadionul Wembley.
Tinerii Rashford, Jadon Sancho și Bukayo Saka au ratat în fața lui Donnarumma. Presiunea a fost pe umerii lui Saka, de 19 ani, el ar fi putut menține echipa în competiție dar nu a făcut față stresului. Saka a fost copleșit de tristețe și nu și-a putut stăpâni lacrimile, fiind cu greu consolat de coechipierii săi, în frunte cu căpitanul Harry Kane.
Selecționerul Gareth Southgate își asumă răspunderea
„Eu sunt de vină. Eu am stabilit lista jucătorilor care execută loviturile de la 11 metri, m-am bazat pe ce am făcut la antrenamente”, a fost și reacția selecționerului Gareth Southgate.
„Dureros. Felicitări, Azzuri, pentru o victorie mare”, a scris ducele de Cambridge pe Twitter.
„Anglia, ați ajuns atât de departe, dar, din păcate, de data aceasta nu a fost ziua noastră. Puteți să vă țineți capul sus și să fiți foarte mândri de voi înșivă – știu că vor urma și alte lucruri”, și-a încurajat naționala prințul William.
Victoria de pe stadionul Wembley a adus Italiei primul său titlu european din 1968, în timp ce Anglia rămâne fără un trofeu din 1966, când a învins Germania de Vest, în finala Cupei Mondiale, cu 4-2.
În Italia, focurile de artificii au aprins cerul, au răsunat bubuituri, claxoane de mașini, steagurile italiene fluturau peste tot și astfel s-a întors bucuria într-o țară care avea nevoie disperată de ea. După infernul pandemiei, raiul fotbalului a readus mândria și zâmbetul națiunii.
Eroul turneului este Roberto Mancini, antrenorul care a transformat o echipă națională cu rușinea ratării calificării la ultima Cupă Mondială la o echipă neînvinsă acum, în 34 de meciuri. El a dat încredere și i-a făcut pe italieni să se îndrăgostească din nou de „azzurri”.
Din aceeași categorie
