Presiunea exterioară la care oamenii sunt supuși duce la reacții negative asupra corpului. Așadar, stresul a luat o mare amploare peste tot în lume. În urma unor statistici, experții au ajuns la concluzia că problemele majore de la serviciu sau orice altă situație de criză accentuează stările de stres.
Există tehnici salvatoare pentru combaterea stresului
Gordon, Neenan și Palmer, psihoterapeuți și autori ai cărții Terapia stresului, vin cu o soluție salvatoare pentru combaterea acestui efect.
75% dintre adulți au experimentat diferite grade ale stresului, de la moderat la sever, în ultima lună, iar jumătate dintre aceștia au raportat faptul că în ultimul an nivelul de stres din viața lor a crescut, potrivit American Psychological Association,
„Pe lângă faptul că există în sine, poate fi propria cauză, dar și propriul efect”, spunea medicul endocrinolog Hans Selye care, în urmă cu 85 de ani, descoperea accidental în cercetările de laborator existența și efectele negative ale stresului.
Selye este de părere că stresul, cu precădere cel psihic, poate fi mult mai nociv atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Indiferent de manifestare, stresul are două constante.
Prima se referă la faptul că acesta declanșează răspunsuri puternice din partea organismului, în încercarea de a menține homeostazia (starea de echilibru intern). Cea de-a doua caracteristică include ideea că, pe termen lung, stresul produce efecte negative și duce la serioase tulburări psihosomatice, ca hipertensiunea, migrene, tulburări ale sistemului digestiv, endocrin, depresie, anxietate etc.
Cum ne afectează stresul?
Atunci când experimentăm situații stresante, care ne depășesc capacitatea de adaptare, organismul nostru pune în acțiune hormonii de stres (dopamina, adrenalina și noradrenalina) pentru a face față evenimentului negativ. Creierul și corpul nostru lucrează atât de intens la sistemul de alertă, în eliberarea hormonilor de stres, încât neglijează apărarea imunitară. Prin urmare, acest răspuns perpetuat pe termen lung poate deveni mai nociv decât stresorii în sine.
Cum pot fi combătute aceste efecte negative?
Acest răspuns al organismului nu poate fi oprit. El se activează în fața pericolelor fizice, cu scopul supraviețuirii. Un anumit nivel de activare internă determinată de stres poate spori performanța în diverse domenii, vorbim despre stresul nociv, prin prisma terapiei stresului dezvoltată în cartea cu același nume, atunci când „o persoană expusă la o serie de factori de stres interpersonali și de mediu, percepuți ca cerințe care depășesc abilitățile persoanei de a le face față, provoacă o stare de distres emoțional și fiziologic și/sau când o situație actuală este percepută ca fiind amenințătoare, copleșind resursele persoanei de a-i face față.”
În 1950, psihologul clinician Albert Ellis a dezvoltat Terapia comportamentală rațional- emotivă (REBT), pornind de la o teorie a personalității și ideea că percepțiile și evaluările pe care le facem asupra evenimentelor din mediul nostru determină în mare măsură modul în care răspundem emoțional și comportamental față de aceste evenimente.
„Gândurile, emoțiile și comportamentul sunt procese interdependente, conjugate toate, trebuind să fie luate în calcul dacă ne dorim ca metodele de tratament să fie eficiente”, spune Ellis.
Astfel, perspectiva propusă de „Terapia stresului” vizează dezvoltarea unor mecanisme de coping (adaptare), prin modificarea modului în care analizăm evenimentele stresante cu care ne confruntăm.
