Întoarceți-vă cu gândul la anul 2008 și poate vă amintiți de iminența sfârșitului lumii. Potrivit mai multor prezicători, inaugurarea acceleratorului de particule Large Hadron Collider (LHC) de la Cern urma să creeze o gaură neagră care ar fi distrus Pământul și pe toți cei de pe el.
Suntem încă în picioare și astăzi – dar acest fapt nu a împiedicat speculațiile continue despre alte fapte întunecate în acele tuneluri subterane. În colțurile mai ciudate ale internetului, puteți găsi rapoarte conform cărora institutul este plin de sataniști, care sunt gata să deschidă prin explozie un portal multidimensional în iad – zvonuri care au fost alimentate de un videoclip care pretinde că dezvăluie un sacrificiu uman.
Cu excepția cazului în care nu sunteți un fan deosebit de devotat – și credul – al serialului Buffy Vampire Slayer, este ușor să râdeți de ideea că LHC este deschiderea către Gura Iadului – însă multe alte teorii ale conspirației sunt mult mai greu de detectat. Fie că se referă la cauzele morții reginei Elisabeta a II-a, la dezinformarea cu privire la efectele secundare ale vaccinurilor și la originile războiului din Ucraina, fluxurile noastre de știri de pe rețelele de socializare sunt inundate de afirmații inventate, și există o șansă bună ca tu însuți să fi întreținut cel puțin una dintre ele.
Cum funcționează mintea conspiraționistă?
Dacă vrem să ne protejăm pentru a nu cădea în capcana acestor povești false, este util să înțelegem puțin despre psihologia „mentalității conspiraționiste” și despre motivele pentru care poveștile despre înțelegeri pe ușa din spate și mușamalizări globale pot părea uneori atât de atrăgătoare
Să începem prin a înfrunta mitul conform căruia credința în teoriile conspirației este pur și simplu un semn de inteligență scăzută: sondajele arată că persoanele cu studii superioare sunt surprinzător de sensibile la dezinformare. (Chiar și marele maestru de șah, Garry Kasparov, se pare că a luat în considerare bizara conspirație a „noii cronologii”, care susține că relatările noastre despre Grecia, Egiptul și Roma Antică au fost fabricate pentru a ascunde adevărata istorie a lumii). Adevărul este că multe teorii ale conspirației sunt concepute pentru a se juca cu prejudecățile creierului nostru atunci când ne simțim deosebit de vulnerabili, iar un dosar academic stelar oferă puțină protecție.
Nu este o coincidență faptul că fake news sunt cel mai probabil să apară și să se răspândească în perioade de mare incertitudine – provocate, de exemplu, de o recesiune economică, un război sau o pandemie globală. Aceste evenimente tulburătoare au adesea cauze complexe, greu de înțeles, și ne amenință sentimentul de control asupra vieții noastre – și astfel căutăm modalități de a găsi un sens în haos.
Teoriile conspirației pot oferi o narațiune curată și ordonată care ne ajută să ne rezolvăm angoasa existențială, adesea prin identificarea unor țapi ispășitori care pot fi învinuiți pentru criză. Există o comoditate absurdă în a crede că anumite persoane sau organizații au planificat un dezastru în interes propriu – în special dacă simți că ești unul dintre puținii care cunosc „adevărul” – mai degrabă decât să accepți că, adesea, evenimentele teribile se pot întâmpla la întâmplare fără ca în spatele lor să se afle vreun mare geniu.
Diferite studii psihologice arată că suntem mai predispuși să credem în teorii ale conspirației atunci când ne simțim deja anxioși – și acest lucru este adesea surprinzător de simplu de pus la punct. Cercetătorii olandezi, de exemplu, au descoperit că simpla solicitare a unei persoane de a-și aminti un moment în care s-a simțit lipsită de putere și neajutorată a fost suficientă pentru a încuraja convingerile conspiraționiste cu privire la o controversă politică locală.
„Simptome și tratament” pentru teoriile conspirației
Faptul că veți cădea sau nu în plasa unei narațiuni false pentru a vă ușura angoasa existențială va depinde și de stilul dumneavoastră de gândire. Luați în considerare cât de mult sunteți de acord cu următoarele afirmații, propuse de specialiștii de la The Guardian:
Aproape niciodată nu greșesc atunci când îmi ascult cele mai profunde sentimente „instinctuale” pentru a găsi un răspuns.
Am tendința de a-mi folosi inima ca ghid pentru acțiunile mele.
Sau cu aceste afirmații:
Îmi place responsabilitatea de a gestiona o situație care necesită multă gândire.
Găsesc satisfacție în a delibera din greu și timp de ore îndelungate.
Persoanele care sunt de acord cu primele două afirmații au un stil de gândire mai intuitiv, în timp ce cele care sunt de acord cu ultimele două au un stil de gândire mai analitic.
Nu este nimic greșit în a ne baza pe intuițiile noastre, în sine; intuițiile ne pot fi de multe ori de folos, în special atunci când ne bazăm pe o expertiză dobândită în urma unor ani de experiență într-un anumit domeniu. (Dacă sunteți medic, de exemplu, o privire rapidă asupra unui pacient poate fi suficientă pentru a forma un diagnostic provizoriu). Cu toate acestea, o încredere excesivă în gândirea intuitivă poate face ca cineva să sară prea repede la concluzii în domenii în care judecata sa este mai puțin rafinată. Iar această tendință îi face mai susceptibili la teoriile conspirației, deoarece nu se opresc să se gândească la găurile din argument sau la dovezile potențial contradictorii care l-ar face să se prăbușească și, în schimb, acceptă orice afirmație care li se pare „veridică”.
Primul pas este conștientizarea de sine. Având în vedere că incertitudinea pregătește o mentalitate conspiraționistă, ați putea încerca să căutați modalități proactive de a face față stresului provocat de evenimentele mondiale tulburătoare, mai degrabă decât să vă uitați cu disperare pe rețelele de socializare, unde este mai probabil să găsiți informații eronate care să vă alimenteze anxietatea. Dacă dați peste explicații alternative pentru criză, fiți atenți la poveștile prea simpliste care aruncă vina pe un țap ispășitor convenabil și încercați să analizați logica afirmațiilor și baza probelor.
Fotografiile și videoclipurile au fost scoase din context? Sau ar fi putut fi falsificate sau photoshopate? Sunt acreditările experților atât de impresionante pe cât pretind și au cunoștințe dovedite în domeniul respectiv? Și citează ei sondaje sau rapoarte create de o organizație academică credibilă? Vânzătorii de teorii ale conspirației își acoperă adesea afirmațiile cu o aparență de autoritate, folosind experți falși și instituții inventate.
