Nu este o noutate faptul că elevii români se confruntă cu numeroase probleme. Funcţionalitatea lor, atunci când vine vorba despre receptarea şi înţelegerea unui text, lasă de dorit: aproximativ jumătate au un nivel minim de comprehensiune cap-coadă.
Din punctul de vedere al specialiştilor în sănătate mintală, principalul motiv pentru aceste rezultate îngrijorătoare este cultivarea unui deficit de atenţie în rândul şcolarilor. Chiar dacă până la un anumit stadiu al dezvoltării, toţi copiii sunt guvernaţi în cea mai mare parte de principiul plăcerii, până şi la vârste mai târzii, distraşi de tehnologie, dar şi de o lipsă de grijă adecvată din partea părinţilor, ei riscă să rămână astfel.
Deficitul de atenţie: cum îl recunoaştem
Conform unui doctor în psihologia copilului, dr. Lavinia Ţânculescu Popa, „Deficitul de atenție este caracterizat printr-o lipsă de atenție, dezorganizare și întârziere în maturizare. Până la vârsta de 7 ani, un copil nu poate fi diagnosticat cu un sindrom al deficitului de atenție, pentru că vârsta copilăriei este circumscrisă principiului plăcerii. Copilului nu îi place să respecte norme sau reguli, iar un comportament asemănător celui caracteristic deficitului de atenție este de așteptat”. Totuşi, tendinţele acestea pot să depăşească pragul standard de 7 ani, întrucât dependenţa de tehnologie îi transformă pe copiii şi tinerii acestei generaţii, care au crescut cu device-urile la îndemână, mai puţin predispuşi la gândirea critică. Acest lucru este motivat de avalanşa de informaţii la care au acces în fiecare zi şi care se află la doar un click sau o apăsare pe ecranul telefonului distanţă.
Previziunile sunt sumbre
Existenţa copiilor de sticlă ar putea să creeze numeroase probleme, atât pentru ei înşişi, cât şi pentru viitorii lor colegi, angajatori şi chiar şi persoane dinafara locului de muncă. Diminuarea gândirii critice duce şi la viitori angajaţi mai puţin aplicaţi, care nu sunt responsabilizaţi suficient.
„În ceea ce privește adultul de mâine, din păcate, faptul că nu le spunem celor mici ce au greșit, că nu le dăm un feedback în timp real ca să își pună întrebări se va transfera, în viitor, în proasta gestionare a sarcinilor la locul de muncă. Dacă nu i se spune ce a greșit, copilul nu va ști care este standardul, care e norma, iar mai târziu nu va ști să se comporte în câmpul muncii. Cuvântul de bază este responsabilitatea, însă pentru că părintele nu mai este angajat în rolul de părinte, nu mai vine să amendeze greșelile copilului, această responsabilitate se pierde și avem așa-numiții <copii de sticlă>”, spune doctorul în psihologie.
Pe de altă parte, este greu de cuantificat exact cum va arăta piaţa muncii peste câţiva ani, când Generaţia Z (1996 – 2005) şi Generaţia Alpha (2005 – ) va fi în totalitate reprezentată de persoane care au atins maturitatea şi şi-au încheiat studiile. S-ar putea ca 65% dintre membrii Generaţiei Alpha să aibă joburi care nici nu există în ziua de astăzi, conform unui studiu publicat pe platforma Panorama.
