Guvernele au luat măsuri individuale, cum ar fi reduceri ale ratei dobânzii şi demersuri de liberalizare a creditului, dar personalităţi între care Kevin Rudd şi José Luis Zapatero, foşti premieri ai Australiei şi respectiv Spaniei, cred că ar putea fi necesare acţiuni coordonate.
„Acest (summit) a fost punctul de vârf al cooperării globale din secolul 21”
Tom Fletcher, demnitarul britanic cu cea mai înaltă funcţie de la summitul G20 din 2009, desfăşurat la Londra, summit considerat a fi fost cel care a rupt coloana vertebrală a crizei financiare, a spus că o întrunire specială a G20 este „opţiunea cea mai puţin rea pe care o avem la dispoziţie”.
„Dar chiar în aceste condiţii îmi amintesc că Barack Obama şi Gordon Brown au spus în particular la final că următoarea criză va fi mult mai rea dacă nu se va ameliora arhitectura pentru cooperarea globală. Deceniul care a trecut a eşuat în mod evident să facă asta.” a declarat Tom Fletcher
Fletcher a spus că propunerea necesită o ofertă de găzduire şi un grup de ţări care să o susţină, inclusiv Japonia, unde a avut loc summitul anul trecut.
Data programată a întâlnirii G20 mult prea îndepărtată
Următoarea întrunire programată a G20, care cuprinde 19 ţări şi UE, este aşteptată abia în noiembrie. Gazda va fi Arabia Saudită, una din ţările care au declanşat criza petrolului. G7 are programată o întâlnire în iunie, la Camp David în SUA.
Indicele Dow Jones a avut luni cea mai rea zi din ultimii 12 ani şi majoritatea previziunilor indică o creştere de nu mai mult de 1% a economiei mondiale pentru anul acesta. Cei care fac apel la convocarea unui summit special – care ar putea fi ţinut chiar sub forma unei teleconferinţe – spun că efectele geopolitice ale evoluţiilor din luna care a trecut nu au fost încă absorbite şi cu atât mai puţin abordate colectiv.
Rudd, care a fost premierul Australiei în timpul crizei financiare, s-a plasat în fruntea apelurilor la convocarea unui summit, spunând că este nevoie ca lumea să acţioneze în privinţa „incertitudinilor subterane ale pieţei”. El a spus că G20 ar trebui să discute despre răspunsul global al politicii publice referitor la virusul în sine şi capacitatea autorităţilor monetare centrale de a face faţă crizelor fluxurilor de lichidităţi care lovesc corporaţiile şi micile afaceri.
Rudd a spus că summitul din 2009 a fost acel eveniment unic care a oprit criza financiară. „În prezent, pieţele nu văd decât (o atitudine de genul) fiecare pentru sine”, a spus el.
Printre alte personalităţi care fac apel la acţiune la nivelul G20 se numără Nicholas Burns, diplomat senior în perioada administraţiei lui Bill Clinton, Taro Aso, vicepremierul Japoniei, şi Zapatero. Ideea beneficiază de susţinerea sindicatelor internaţionale care sunt parteneri oficiali ai întrunirilor G20.
Totuşi, încă niciun lider în funcţie nu a făcut pasul în faţă pentru a juca un rol de iniţiator. Probabil cel mai apropiat de asta este şeful BCE, Christine Lagarde care a avertizat că s-ar putea ajunge la un crah de felul celui din 2008 dacă Europa nu va lua măsuri coordonate.
Fletcher a recunoscut că ar fi greu să fie convins Donald Trump „să nu vină acolo doar pentru a face act de prezenţă alături de toţi acei oameni care îl dispreţuiesc şi sunt exasperaţi în ceea ce-l priveşte (şi vice-versa), într-un an electoral, ci totodată să fie de acord cu coordonarea măsurilor”.”În 2008 ne găseam într-o etapă mult mai bună a ciclului geopolitic internaţionalist/naţionalist”, a spus Fletcher. „Exista mai mult leadership în jurul mesei decât este cazul astăzi. Kevin Rudd, un fel de Merkel mai puternic.
Majoritatea înţelegeau că erau terminaţi dacă nu găseau rezultate”.Sub presiune din partea consilierilor şi sondajelor, Trump pare a reveni asupra tentativei sale iniţiale de minimalizare a impactului coronavirusului. Acum discută chiar despre o eliminare temporară a impozitelor – care ar putea costa 700 de miliarde de dolari – demers care ar rivaliza şi cu pachetul de salvare financiară din 2008 şi cu măsurile de stimulare economică ulterioare.
Se argumentează de asemenea că Trump are nevoie de un forum pentru a aplana războiul preţului petrolului dintre Mohammed bin Salman, prinţul moştenitor saudit în vârstă de 34 de ani, şi preşedintele rus Vladimir Putin. Prinţul moştenitor şi-a lansat războiul lui destabilizator exact în momentul în care cererea de petrol era în scădere parţial ca urmare a coronavirusului. Un efect secundar aflat în intenţia lui Putin ar fi să arunce în aer industria deja îndatorată a şisturilor de gaz din SUA.
Mulţi operatori din domeniul şisturilor din state federale americane în care balanţa politică este oscilantă, nu sunt viabili dacă preţul petrolului scade sub 50 de dolari barilul.În mod normal, pregătirea unor summituri durează multe luni şi unul cu o agendă atât de amplă ar putea necesita chiar mai mult. Pe de altă parte, un summit eşuat în care Trump să caute vinovaţi ar putea fi chiar mai rău decât lipsa unei întruniri. În actuala dispoziţie de a „anula totul”, ideea de a-i aduce laolaltă pe liderii lumii şi anturajele fiecăruia ar putea fi contraproductivă.De asemenea, cu greu s-ar potrivi cu mesajul de distanţare socială. S-ar putea ca un e-summit sau un tele-summit de felul celui avut de şefii de guvern din UE marţi să funcţioneze, ca o soluţie de compromis. (Rador)
Din aceeași categorie
Leave a Reply