Cu excepția unor insule și a zonelor reci ale Planetei, șerpii au reuşit să se adapteze foarte bine la majoritatea habitatelor de pe Terra.
Diversitatea habitatelor a determinat şi o diversitate a surselor de hrană
Kevin Calhoon, curator al Tennessee Aquarium din Chattanooga, Statele Unite a explicat: „Se găsesc în apă sărată şi apă dulce. Există şerpi care trăiesc în sol. Există şerpi care trăiesc în copaci. Există un şarpe în sud-estul Asiei, care alunecă din copac în copac”.
„Abilitatea de a mânca o pradă mare nu este ceva care s-a întâmplat o singură dată în evoluția șarpelui”
Potrivit lui Calhoon, şerpii au o “relaţie specială” cu hrana, mai exact, faptul că nu au nevoie de calorii pentru a-şi menţine temperatura corpului, înseamnă că nu trebuie să consume la fel de multă precum animalele cu sânge cald cu o mărime asemănătoare.
FOTO toateanimalele.ro
Potrivit unui studiu publicat în 1988 în revista Oecologia, șerpii femele se pot menține în viață și se pot reproduce chiar și atunci când consumă mai puțin de 3% din cantitatea de pradă de care ar avea nevoie un animal cu sânge cald de dimensiuni similar.
Șerpii își pot folosi energia eficient, dar totuși trebuie să mănânce. Și le lipsesc unele trăsături pe care alte animale le folosesc pentru a le mânca. Fără membre, un șarpe nu își poate menține mâncarea în loc sau împinge mâncarea în golul său, a explicat Klaczko. De asemenea, șerpilor le lipsesc dinți zimțați pentru a smulge și dinți plati pentru a mesteca. Prin urmare, șerpii înghit hrana întreagă.
Dar cum reușesc șerpii să înghită hrana întreagă
Credința populară spune că șerpii își dislocă maxilarul pentru a putea să îşi înghită prada. Dar, potrivit lui Calhoon, acest lucru nu este adevărat pentru că în realitate, şerpii au un sistem format din oase craniene, ligamente şi muşchi care fac ca gura lor să se deschidă foarte mult, permiţându-le să consume animale mai mari decât ei.
Dimensiunile pe care gura unui şarpe le poate atinge sunt cele care limitează mărimea animalelor pe are acesta le poate înghiţi.
În acest sens, Calhoon a explicat:
„Maxilarul șarpelui nu este atașat de craniu – este atașat de ligamente”.
„Au o structură ligamentară a maxilarului foarte flexibilă, care le permite să se întindă și să se deschidă mult mai larg.”
“După ce își întinde fălcile în jurul unei mese, următorul pas al șarpelui este să mute prada prin tractul digestiv serpentin, unde sucurile digestive din stomac pot începe să descompună țesuturile”.
“Când mănâncă o pradă mai mică, un șarpe își poate folosi fălcile pentru a împinge un vierme sau o rozătoare în tractul său digestiv, dar pentru mese mai mari, șerpii folosesc oasele din cap și maxilar pentru a „înainta spre pradă”.
Care sunt cele mai mari animale care pot fi înghițite de un șarpe
În anul 2018, un piton birmanez din Florida, care cântărea 14 kilograme, a reuşit să înghită o căprioară cu o greutate de 16 kilograme. Dar, din păcate pentru piton, cele 16 kilograme s-au dovedit a fi un prânz prea mare pentru el, fiind nevoit să regurgiteze căprioara, lucru care i-a adus, în final, sfârşitul.
Cu toate că oamenii nu sunt în fruntea listei, ei se numără printre „animalele” mai mari pe care se știe că le mănâncă șerpii.
În anul 2017, un tânăr de 25 de ani a fost mâncat de un piton reticulat în Indonezia, a raportat National Geographic în acel an.
De asemenea, în anul 2018, o femeie de 54 de ani a fost ucisă și mâncată de un piton uriaș, tot în Indonezia. Din fericire, astfel de decese sunt extrem de rare.
În timp ce unii șerpi mănâncă aligatori, vaci și oameni, cei mai mulți șerpi sunt perfect mulțumiți cu un vierme sau poate un șoarece și joacă un rol esențial în menținerea echilibrului în rețelele trofice și ecosistemele Pământului, a spus Klaczko, potrivit livescience.com
