Se apropie dezastrul. Gabriel Diaconu, medic român, trage semnalul de alarmă și transmite că urmează „șase săptămâni în care vom suferi precum câinii” în contextul creșterii cazurilor de Covid-19.
„Epilog
Mi-am petrecut timpul scriind, gândind. Tușeam. Uneori mai tușesc.
De partea luminoasă a pandemiei, unde se îndreaptă reflectoarele, camerele de filmat, reporterii, nu se vede decât destrăbălată, hâdă, moartea dansând prin saloane.
Dar mai există o parte a poveștii. Partea întunecată. Mult mai greu de desenat în cuvinte. Sunt toți cei care ori nu ajung la spital, mila sorții, că mor acasă, că mor pe drum.
Sunt toți cei care vor rămâne zdruncinați se teroarea nesiguranței. Zac zile la rând. Refuză cu încăpățânare ajutorul. Între locul de boală de îl știu, și un drum cu ambulanța spre îngrămădeală de cazuri, aleg o primă variantă.
La poarta spitalelor, din ambulanțe, oamenii ajung să își facă nevoile în pungi. În ploști. Pe unde mai apucă. Setea de aer, groaza lipsei de un el, confuzia biologică a înecatului viu continuă un contur al neputinței, dar și al inepției situației de fapt.
Fie motivul arbitrar, în ultimele luni statul a acționat împotriva cetățenilor lui. Toate datele erau acolo. Toate informațiile puse pe masă. Toate pregătirile deveniseră explicite.
Guvernul Cîțu a mizat că moartea va împinge oamenii spre vaccin. De această strategie criminală el, și doar el, se face vinovat.
Ce minte perversă, bolnavă să ai încât, cu prețul a mii și mii de morți, să-ți spui că faci, de fapt, un bine. Efectele sunt tardive. Rezultatele, dezamăgitoare”, a scris Gabriel Diaconu pe Facebook.
Alarmă despre ce urmează: Şase săptămâni în care vom suferi precum câinii
„Sunt șase săptămâni în care vom continua să suferim precum câinii. Plânsetul multora va răsuna pe străzi, în timp ce o mână de oameni, rupți de realitate, vor continua să mute bile pe abac și să-și spună, unul altuia, că acționează înțelept.
Nu! Înțelept am judecat noi. Dar nu ne-ați ascultat. În camera ecou a propriei convingeri, guvernanții și-au abandonat rațiunea nebuniei. Odată cu asta, soarta multora s-a scris.
Numărul telefoanelor disperate pe care le primesc crește. Poate pot vorbi cu cineva. Poate pot afla dacă dragul, sau draga, lor sunt bine.
Cine plătește pentru nenorocirea adăugată sinistrului pandemic prin nemernicia liderilor?
În fiecare casă e un suflet de om, și în fiecare om e un dor de casă. Amar să fie acelora care nu și-au iubit neamul la ceasul lui greu, și pentru un pumn de arginți sau o funcție pompoasă și-au făurit, din cadavre, coroană”, a concluzionat medicul.
