Europa devine mai uscată pe măsură ce se apropie primăvara. De exemplu, o instalație crucială de stocare a apei, care alimentează milioane de catalani, este în criză. Într-o altă parte a Europei, în Franța, unde numeroase comunități nu mai pot livra apă de la robinet, o dispută privind problema apei a generat tulburări. Iar cel mai mare râu din Italia a scăzut deja la același nivel ca în luna iunie a anului trecut, când seceta a fost cea mai gravă.
Din luna aprilie a anului trecut, mai mult de o cincime din continent s-a confruntat cu seceta, iar multe națiuni se pregătesc pentru o situație identică sau chiar mai gravă în acest an. Europa s-a confruntat cu o secetă severă din 2018 și până în acest moment, potrivit unei cercetări recente care utilizează date din satelit, validate la începutul acestui an. Recuperarea din această penurie este îngreunată de creșterea temperaturilor, prinzând continentul într-un ciclu periculos în care apa devine din ce în ce mai importantă.
Seceta se agravează în Europa
Unul dintre principalii autori ai cercetării prin satelit, Torsten Mayer-Gürr, a declarat: „Cu câțiva ani în urmă, aș fi spus că avem suficientă apă în Europa. Acum se pare că s-ar putea să ne confruntăm cu probleme semnificative”. Deși vremea umedă care se apropie ar putea ajuta agricultura prin rehidratarea solurilor de suprafață, experții avertizează că nici măcar o primăvară umedă nu va putea rezolva actuala criză a apelor subterane din Europa.
În prezent, guvernele se grăbesc să rezolve atât penuria actuală, cât și cea viitoare, în timp ce fac față presiunilor unei competitivități în creștere, pe măsură ce se apropie vara secetoasă. Seceta „va fi una dintre dezbaterile politice și teritoriale centrale din țara noastră în următorii ani”, a declarat săptămâna trecută premierul spaniol Pedro Sánchez.
Seceta severă de anul trecut a redus atât rezervoarele de suprafață, cât și cele subterane din Europa. Iarna ar fi trebuit să ofere un oarecare optimism, dar nu a plouat prea mult în multe dintre cele mai afectate zone ale continentului. Franța a avut cea mai secetoasă iarnă din ultimii 60 de ani, fără precipitații timp de peste 30 de zile consecutive atât în ianuarie, cât și în februarie.
Organizația de cercetare CIMA din Italia a descoperit că, până la jumătatea lunii aprilie, căderile de zăpadă au scăzut cu 64%. Lacul Garda este deja la mai puțin de jumătate din nivelul său obișnuit, iar râul Po curge la fel de puțin ca vara trecută.
Avem nevoie de 10 ani de precipitații
În patru locuri distincte în acest an, anumite cereale au trebuit „anulate”, potrivit unui raport al sindicatului spaniol al agricultorilor COAG, în timp ce un meteorolog a declarat pentru El Pas că „trebuie să ne luăm adio de la aproape întreaga recoltă de măsline”. Pentru a evita ca peștii să moară și să compromită aprovizionarea cu apă a zonei, oficialii de la rezervorul Sau, la nord de Barcelona, au ales să elimine peștii din apă. În luna aprilie, rezervoarele din toată Catalonia sunt pline doar în proporție de 27 la sută.
Disponibilitatea apei în Spania și Franța ar putea scădea cu până la 40% până în 2050, potrivit ministrului madrilen pentru tranziție ecologică, Teresa Ribera. Potrivit lui Fred Hattermann, hidrolog la Institutul Potsdam pentru cercetarea impactului climatic, precipitațiile de iarnă sunt deosebit de importante pentru țările mediteraneene. „Dacă nu sunt multe precipitații atunci seceta este practic blocată”, a continuat el, referindu-se la precipitațiile scăzute din acest an și la stratul de zăpadă puțin consistent din Alpi.
„Am avea nevoie de aproape un deceniu cu precipitații abundente”, a spus Hattermann, potrivit POLITICO, pentru ca Europa să scape de ciclul de a începe fiecare an cu un deficit semnificativ de apă subterană.
