„Nu poți ține minte fără carte cele cuprinse de această mare artă, și nu poate fi un bun elev acela care nu folosește cartea” (Liberi de Premaracco, 1410, citat de Ionescu-Petrovici, Slăvescu, Stama, 1984, p. 45), se subliniază în primul tratat apărut despre scrimă.
Istoria, pe scurt, a scrimei, arta de a mânui armele albe (arme destinate luptei corp la corp)
În antichitate, cu 27 de secole î.e.n., în China Antică au apărut persoane desemnate special pentru învățarea mânuirii armelor, strămoșii antrenorilor de astăzi.
Cărțile sacre ale Indiei Antice conțineau referiri la principiile mânuirii armelor, iar reprezentanții castelor sacerdotale încadrau aceste principii în categoria științelor transmise de divinitate, de către zeul Brahma. Ca urmare, brahmanii au fost primii profesori de scrimă. Ei dădeau lecții de arme în piețele publice.
FOTO onesport.ro
Deci, în antichitate, scrima era considerată ca o formă de instruire militară: chiar gladiatorii se pregăteau, nu pentru competiție sau pentru sport, ci pentru supraviețuire din cadrul unei lupte armate cu spectatori. Doar după apariția armelor de foc (în secolul al XV-lea) și-a pierdut, progresiv, destinația militară (armurile și spadele grele încep să-și piardă utilitatea).
La sfârșitul secolului al XIX-lea, scrima s-a dezvoltat ca activitate de agrement și ca sport.
Scrima, în zilele noastre
În prezent, scrima este un sport de combat în care armele folosite sunt:
- Floreta
- Spada
- Sabia
FOTO cavit.ro
Scrima este inclusă în programul olimpic încă de la prima ediție a Jocurilor Olimpice modern din anul 1896.
De asemenea, acest sport este și o parte din disciplinele pentatlonului modern:
FOTO pixabay.com
Sportul este organizat și condus de Federația Internațională de Scrimă (FIE), la care, în prezent, sunt afiliate 145 de asociații naționale.
Limba oficială folosită în cadrul competițiilor internaționale este franceza.
Scrima, un sport de luptă relativ sigur (întrucât sportivii poartă măști, mănuși și jachete protectoare), potrivit sanatatesistaredebine.ro, prezintă o serie de beneficii sănătoase:
Beneficiile „scrimei”/ FOTO digisport.ro
Benefiiciile scrimei/FOTO digisport.ro
Beneficiile scrimei asupra sănătății/ FOTO digisport.ro
Scrima în România
La începutul secolului al XIX-lea, când au apărut primele încercări de organizare a activităților cu caracter sportiv în mediul școlar, alături de gimnastică, a fost impusă și practicarea scrimei. În anul 1840, după mai multe încercări nereușite, Gh. Asachi a introdus la “Academia Mihăileană” din Iași ca materii obligatorii exercițiile de gimnastică, înot și scrimă.
Dar datorită lipsei de cadre specializate pentru învațarea scrimei, începând din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, au venit în țară numeroși maeștri de arme, reprezentanți ai diferitelor școli de scrimă (franceză, germană, italiană și maghiară), care și-au pus amprenta asupra manierei de practicare a armelor pe parcursul mai multor generații.
Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea numeroși scrimeri români au participat cu succes la competiții de scrimă internationale, cei mai cunoscuți fiind George Bibescu și Horia C. A. Rossetti, care au repurtat victorii de prestigiu pe planșele din Franța.
A urmat câștigarea competiției de la Paris din 1910, realizată de Mihai Savu, și multe altele.
Scrima a devenit un sport în adevăratul sens al cuvântului o dată cu crearea de către Pierre de Coubertin, el însuși practicant al scrimei, a Jocurilor Olimpice Moderne, la Atena în 1896. La această primă ediție au fost prezenți 13 scrimeri, reprezentând 4 țări, care s-au întrecut la probele de floretă și sabie, doar la individual.
Continua dezvoltare a scrimei, numeroasele cluburi apărute în București și în întreaga țară, au făcut ca la începutul secolului al XX-lea, în 1906, să ia ființă “Federațiunea Societăților de Arme și Gimnastică din România” care s-a constituit ca o primă încercare de organizare a întregii activități sportive a vremii.
Apoi, în anul 1912 s-a realizează “ Federația Societăților Sportive din România”, cu comisii pe ramuri de sport (12 comisii), printre care și cea de scrimă.
În anul 1914 s-a constituit “Comitetul Olimpic Român” din care au făcut parte numeroși scrimeri: Dinu Cesianu, prințul George Bibescu, G. Placino și dr. Carol Davila.
Primul campionat național de scrimă s-a organizat în data de 16 martie 1920, la floretă și spadă, ca urmare a înființării la 12 ianuarie a “Federației Societăților de Arme din România”.
“Federația Română de Scrimă” s-a constituit în data de 9 septembrie 1932, iar primul ei președinte a fost Dinu Cesianu, potrivit onesport.ro
