Creștinii prăznuiesc Schimbarea la Față a lui Iisus Hristos în fiecare an pe 6 august. Această sărbătoare marchează ziua de tranziție dintre vara și toamnă.
Sărbătoarea semnifică momentul în care, pe muntele Tabor, apostolii Mântuitorului s-au încredințat că acesta Fiul Domnului. Sărbătoarea datează de la începutul sec. al IV-lea, când Sfânta Împărăteasa Elena zidește o biserica pe Muntele Tabor. Această sărbătoare începe să fie menționată în documente din prima jumătate a secolului al V lea.
Schimbarea la Faţă, semnificații ascunse
Schimbarea la Față a Domnului amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Să prin natură umană pe care a asumat-o. Interpreții Noului Testament au clasificat Schimbarea la Față drept una din minunile lui Iisus menționate în Evanghelii.
Particularitatea Schimbării la Față este aceea că apostolii săi văd în Iisus din Nazaret lumina divină. Similar, conform evangheliei după Ioan, la ultimul discurs public al lui Iisus, apostolii săi au auzit „vocea lui Dumnezeu” (Ioan 12,28), în timp ce alții au auzit doar „zgomot de tunet”.
6 august 2021: Zi cu o puternică încărcătură spirituală
„Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui că soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe că lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L”. Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte. Și Iisus S-a apropiat de ei, și, atingându-i, le-a zis: Sculați-vă și nu vă temeți. Și, ridicându-și ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morți.”
Ce nu ai voie să faci în această zi sfântă
Tradiția creștină spune că este bine că sărbătoarea să fie trăită cu intensitate sporită prin rugăciuni pentru sănătatea şi pentru împlinirile familiei, dar și prin pelerinaje la biserici şi la mănăstiri. În popor se crede că oamenii care se roagă în această zi să scape de patimi, cum sunt cele ale beţiei sau tutunului, cu siguranță se vor vindecă.
Totodată, se mai spune că în ziua praznicului creştinii nu trebuie să se certe cu nimeni, mai ales cu rude sau cu prieteni. Cine încalcă tradiţia va avea parte numai de supărări, până la viitoarea sărbătoare de Probejenie, cred cei mai superstițioși. Sărbătoarea este strictă mai ales cu femeile, care nu trebuie să spele rufe şi nici să arunce lături în curtea casei pe 6 august, iar curăţenia generală trebuie să se termine în ajun de Schimbarea la Față.
Se spune că în gospodăria celei care încalcă totuşi tradiţia şi spală rufe se vor adăposti mii de insecte. Mai mult, fetelor care se spală în această zi pe cap se zice că nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarbă. În schimb, potrivit tradiției din popor, dacă femeile însărcinate vor ţine post azi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi. Se mai crede că este bine să evităm călătoriile de Schimbarea la Faţă a Domnului, căci s-ar putea să rătăcim drumul spre casă şi să ne mai întoarcem doar odată cu venirea berzelor.
Sărbătoarea este considerată o zi de hotar între vară şi toamnă. Pentru muncă la câmp, este ultima zi când se mai coseşte fânul. Tot din această zi nu trebuie să ne mai scăldăm în apele repezi de munte, pentru că acestea se răcesc şi, în mod cert, creşte riscul de îmbolnăvire. În această zi se culeg ultimele plante de leac, despre care se spune că au puteri vindecătoare.
Dacă vremea este însorită şi plăcută, țăranii spun că vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, ne întâmpină o toamnă mohorâtă. În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta această se numeşte „pârga” din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, apoi se împart credincioşilor care participă la slujbă.
De asemenea, se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, boabele desprinse din ciorchini poartă numele de „colivă de struguri”, aceste ofrande dăruindu-se în memoria rudelor plecate în eternitate, arată doxologia.ro.
