Pe Terra există o aşezare umană considerată ca fiind cel mai ploios loc. În zona respectivă cantitatea medie de precipitații anuală este de 1.186,180 cm și se datorează curenţilor de aer de vară, de deasupra câmpurilor inundate, adunând umiditatea, în timp ce se deplasează spre nord.
Satul care a intrat în Cartea Recordurilor datorită ploilor zilnice, fiind totodată celebru pentru podurile și scările “vii”
Este vorba de satul Mawsynram din statul Meghalaya, India, situat la 56 km de Shilling. Acest sat este aşezarea care înregistrează media celor mai mari valori de precipitaţii de pe Pământ.
FOTO wikipedia.org
Înălţat pe vârful unei creste a Dealurilor Khasi, din nord-estul Indiei, cantitatea de precipitații care cad în această zonă anual este de vreo 13 ori mai mult decât în Seattle și potrivit Guiness World Records, Mawsynram a primit precipitații de 26,000 mm în anul 1985.
FOTO facebook.com
Un alt exemplu este că în data de 6 iulie 2014 s-a înregistrat recordul în ceea ce priveşte precipitaţiile căzute în zonă. În cele două luni de vârf ale musonului, din iunie şi iulie, în Mawsynram au căzut în medie 698,50 cm de ploaie/ mp, în condiţiile în care – New York-ul primeşte doar 152,40 cm de precipitaţii într-un an.
Totodată, la fosta staţie meteo de la marginea aşezării Mawsynram au fost efectuate măsurători lunar, până la sfârşitul anului 2014, când a fost implementat un sistem digital automat de măsurare, care să înlocuiască staţia.
Descrierea fenomenului
Când norii formați se lovesc de dealurile abrupte din statul Meghalaya (India), aceştia sunt „strânşi” prin golul restrâns din atmosferă şi comprimaţi până la stadiul în care nu mai pot să-şi ţină umiditatea, provocând ploaia aproape constantă datorită căreia satul a devenit celebru.
FOTO youtube.com
Alte particularități ale zonei
În afară de precipitaţiile masive care cad în această parte de lume, la fel de interesant este şi modul în care oamenii au ales să-şi ducă viaţa, în ciuda intemperiilor vremii şi ce soluţii au găsit ca să-şi facă traiul mai uşor.
Un fotoreportaj a fost realizat de Amos Chapple pentru “the Atlantic”, în care ilustrează cel mai bine acest colţ de lume, unic pe glob. Potrivit acestuia, muncitorii care lucrează în aer liber satul Mawsynram poartă adesea un fel de „umbrele pe corp” („full-body umbrellas”), create din bambus şi frunze de bananier.
Zona se caracterizează și prin fascinantele şi frumoasele „poduri vii”, care se întind pe văile îmbibate de ploaie. Aici, timp de secole, localnicii pregătesc rădăcinile arborilor de cauciuc pentru a dezvolta poduri naturale, depăşind cu mult structurile din lemn realizate de om care putrezesc în doar câţiva ani. În timp, podurile se întăresc pe măsură ce sistemele de rădăcini se dezvoltă.
FOTO indpaedia.com
Foarte interesant este că zilnic elevii Şcolii RCLP din satul Nongsohphan, Meghalaya, India, sunt nevoiţi să traverseze mereu un pod cultivat din rădăcinile unui arbore de cauciuc pentru a merge sau a se întoarce de la şcoală.
De asemenea, pentru că în umezeala neobosită a junglelor din Meghalaya, structurile de lemn putrezesc mult prea rapid pentru a fi practice, timp îndelungat oamenii se folosesc de rădăcinile „dresabile” ale arborilor de cauciuc ca să „crească” poduri peste râurile regiunii.
Nu pot fi omise nici tradiţionalele umbrele Khasi, cunoscute sub numele de „knups”, care acoperă muncitorii din satul Mawsynram. Aceste umbrele sunt realizate din bambus şi frunze de bananier. Aceste umbrele numite „ciocuri” (după forma lor), sunt preferate umbrelelor pentru că permit ca, în ciuda ploii, să se poată folosi ambele mâini şi în plus se poate sta în picioare în ciuda vânturilor puternice care mătură deseori regiunea în perioada furtunilor abundente.
Într-o altă ipostază, muncitorii sunt acoperiţi cu „tradiţionalele umbrele” în caz de ploi abundente.
FOTO jurnalspiritual.eu
Lucrările majore de reparaţii sunt imposibil de realizat în perioada ploilor musonice, dar muncitorii au sarcina de a păstra drumurile practicabile până în luna octombrie, când se încheie sezonul ploios şi se pot aduce utilajele grele ale constructorilor.
Dacă vă întrebați pentru cât muncesc oamenii în această zonă a Indiei, ei bine aceștia câştigă doar 2,60 USD pe zi
Aproximativ 70% din comunitatea Khasi sunt creştini, în mare parte datorită reverendului Thomas Jones, care, în 1841, a urcat pe dealurile care înconjoară câmpiile Bangladesh-ului şi a înfiinţat prima biserică a regiunii, în oraşul vecin – Cherrapunji. Și ca în majoritatea aşezărilor din regiunea de nord – est a Indiei, Meghalaya, locuitorii se numesc Khasi, şi reprezintă o minoritate indigenă care numără aproximativ 1,2 milioane de suflete în întreaga ţară.
Despre cât de grea e viața în această zonă a lumii, a răspuns un localnic
„Nu ne putem gândi la asta. Aici există întotdeauna ploaie, dar trebuie să lucrăm, deci nu este bine să ne punem întrebări legate de acest subiect”, a spus jurnaliștilor, un tânăr localnic, pe nume Winchester Lyngkhoi
La fel ca şi podurile, junglele de sub Mawsynram ascund „scări vii” încolăcite sub o formă care le permite sătenilor să coboare flancurile abrupte ale dealurilor Khasi.
Caracteristice zonei sunt și podurile „false” traversate de oameni, ale căror schelete din bambus sunt întărite cu pene din cauciuc fixate pe cablul structurii. Localnicii susţin că astfel de structuri rezistă până la 8 ani.
Chiar dacă nu plouă toată ziua în timpul musonilor, din Mawsynram, aici plouă în fiecare zi, iar cele mai puternice ploi vin mai ales în timpul nopţii, potrivit adevarul.ro
FOTO wikipedia.org
