Aproape toate imaginile cu marea din filmul de succes cunoscut ca Avatar 2 sunt digitale. Dar realizarea lor ca acestea să pară reale prin intermediul capturii de performanță a dus la o piatră de hotar în această tehnică. „Avatar: Calea apei” problema H2O în format digital a atins cele mai înalte performanțe computerizate, în premieră.
S-a înregistrat încă o premieră. Avatar 2 a rezolvat problema apei în format digital
Pentru filmul original „Avatar”, scenaristul și regizorul James Cameron a folosit pe scară largă tehnologia de ultimă generație de captare a performanțelor. Aceasta a permis distribuției sale umane să interpreteze extratereștrii de trei metri înălțime, cu urechi ascuțite și piele albastră, numiți Na’vi, locuitorii unei jungle lunare numite Pandora.
Acestea au fost efecte vizuale revoluționare într-o carieră cinematografică care nu a dus lipsă de ele, de la tentacul de apă strălucitoare din „Abisul” la asasinul din metal lichid care își schimbă forma în „Terminator 2: Ziua judecății” și o navă generată în mare parte pe calculator, populată de pasageri generați tot pe calculator, în „Titanic”.
Vizonarul James Cameron. Foto: EVZ
Când a fost vorba de realizarea acestor scene acvatice, nu ar fi existat niciuna dintre tehnicile obișnuite de la Hollywood de captare a performanțelor „uscat pentru umed”: actori care atârnă de cabluri, care se prefac în imponderabilitate, care fac mișcări vagi de înot în aer. Potrivit membrilor echipei lui Cameron, regizorul a insistat pentru „umed pentru umed”.
„Este vorba despre credibilitatea interpretării actorului”, a declarat Richie Baneham, un supervizor de efecte vizuale la compania de producție a lui Cameron, Lightstorm Entertainment. „Dacă un actor este cu adevărat în apă, există o rezistență vâscoasă. Aceasta influențează alegerile actorului. Asta este ceea ce urmărim noi. Asta este ceea ce îl face să pară real”.
„Avatar: Drumul apei”, care a avut premiera vineri, 16 decembrie 2022, reprezintă o nouă piatră de hotar în evoluția tehnologiei efectelor vizuale: capturarea performanțelor subacvatice.
Pentru prima dată în istoria cinematografică putem vorbi despre împletirea armonioasă a digitalului în proporție de peste 80 la sută și a realului, respectiv 20 procente.
După câteva teste rudimentare – primele experimente au avut loc în piscina din curtea unui producător al filmului „Avatar”, Jon Landau – a fost construit un bazin de captare a performanțelor la sediul Lightstorm Entertainment din Manhattan Beach, California.
Actori, dansatori și gimnaști, filmați sub apă, pentru a crea o mulțime de date/captură video, pentru prelucrare la computer. Foto: 20th Century Studios
Rezervorul avea o adâncime de 32 de picioare și o capacitate de aproximativ 90.000 de galoane (un galon, egal patru litri n.r.). Prin contrast, rezervorul cu apă de mare construit pentru „Titanic” conținea 17 milioane de galoane. Pe lângă platformele de vizionare de pe punte, existau ferestre în pereții bazinului prin care operatorii de filmare puteau filma, ceea ce dădea locului aspectul și senzația unui acvariu de laborator.
La cererea lui Cameron, bazinul a simulat valuri și curenți. „Doamne„, își amintește Baneham, citat de New York Times, că le-a spus colegilor săi, „a devenit din ce în ce mai complicat, băieți.”
Pentru un impuls ocazional de propulsie în apă, artiștii purtau dispozitive asemănătoare unui jetpack. Au fost prezenți scafandri de siguranță și jacuzzi pentru actori între duble. De asemenea, actorii din distribuția principală își împart scenele cu dansatori subacvatici profesioniști și gimnaști. În acest fel au fost adunate o sumedenie de date de captură a performanței.
„Avatar: Drumul apei” este cel mai mare proiect de efecte vizuale pe care compania l-a preluat vreodată. Doar două cadre din întregul film nu conțin astfel de efecte vizuale.
Aproape toată apa din film este generată pe calculator. Din cele 3.240 de cadre cu efecte vizuale, 2.225 au implicat apă. Cameron însuși a furnizat material de referință din propriile sale scufundări la mare adâncime.
