Mai bine mai târziu decât niciodată. Dovezi ce au ieșit în zilele noastre la suprafață arată că arheologul care a descoperit mormântul lui Tutankhamon este și cel care l-a jefuit printre primii pe faraon.
S-a aflat! Arheologul care a descoperit mormântul lui Tutankhamon l-a jefuit pe faraon. FOTO
La 100 de ani de la descoperirea care a uimit o lume întreagă, o scrisoare, care nu a fost publicată până acum, confirmă suspiciunile potrivit cărora arheologul britanic ar fi furat câteva obiecte din mormântul faraonului.
Howard Carter, arheologul care a descoperit mormântul lui Tutankhamon, a furat din mormântul faraonului, potrivit „The Guardian.” Până acum, Carter, care a descoperit mormântul în anul 1922, era suspectat de ceva vreme de egipteni că ar fi furat mai multe obiecte din comoara lui Tutankhamon, inclusiv bijuterii, înainte ca mormântul să fie deschis oficial. Însă până în prezent, toate acestea erau doar zvonuri neconfirmate.
Dovada în acest sens este o scrisoare, ferită de ochii lumii, scrisă de filologul Alan Gardiner, care aduce dovezi că Howard Carter a luat obiecte din mormântul faronului.
Dar cine este Alan Gardiner și povestea scrisorii
Gardiner a fost angajat de Carter cu scopul precis de a traduce hieroglifele din mormântul vechi de 3.300 de ani, iar ulterior i-a oferit o „amuletă whm”, folosită ca ofrandă pentru morți, asigurându-l totodată că obiectul nu provenea din mormântul lui Tutankhamon.
Gardiner i-a arătat, însă, amuleta lui Rex Engelbach, directorul britanic al Muzeului Egiptean din Cairo, și a fost consternat când acesta i-a spus că amuleta provine din mormântul tânărului faraon deoarece era foarte asemănătoare cu altele amulete făcute în aceeași matriță.
În scrisoarea pe care i-a trimis-o lui Carter, Gardiner nu a putut să tacă, spunând ce a aflat: „Amuleta whm pe care mi-ai arătat-o a fost în mod cert furată din mormântul lui Tutankhamon. Regret că am fost pus într-o situație atât de neplăcută. Evident, nu i-am spus lui Engelbach că tu mi-ai dat amuleta”. Așa a scris Gardiner, arheologului britanic, potrivit media.
Scrisoarea se află într-o colecție privată și va fi publicată în cartea „Tutankhamon și mormântul care a schimbat lumea” (”Tutankhamun and the Tomb that Changed the World”), care urmează să apară la editura Oxford University Press.
O parte din bunurile găsite în antecamera care ducea la mormântul faraonului. Foto: Institutul Griffith / Universitatea Oxford / Dynamichrome
Date istorice incontestabile
Descoperirea mormântului faraonului egiptean Tutankhamon, în 1922, a fost, fără îndoială, una dintre cele mai mari realizări ale arheologiei. Și, ca orice lucru măreț, a presupus mult efort și dedicare din partea celor care au participat la săpături.
Arheologul și egiptologul Howard Carter a lucrat nu mai puțin de 15 ani pentru a găsi camera mortuară a lui Tutankhamon. Spre deosebire de alte momente istorice, de la care nu există nicio imagine, descoperirea mormântului lui Tutankhamon a fost una specială.
Howard Carter a fost angajat în 1907 de Lordul Carnarvon pentru a coordona săpăturile din Valea Regilor. Cu toate acestea, primii ani n-au adus rezultate notabile. De fapt, descoperirea mormântului lui Tutankhamon a fost făcută în ultimul sezon de săpături pe care nobilul englez mai era dispus să-l finanțeze.
Intrarea în mormântul lui Tutankhamon este păzită de statui. Foto: Institutul Griffith / Universitatea Oxford / Dynamichrome
Astfel, pe 22 noiembrie 1922, Carter a făcut prima mică deschizătură în ușa mormântului, cu Lordul Carnarvon alături de el.
„În primă fază, nu puteam vedea nimic, deoarece flacăra lumânării pâlpâia din cauza aerului fierbinte care ieșea din cameră. Pe măsură ce ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, detaliile camerei au ieșit încet, încet din ceață: animale ciudate, statui și aur – strălucirea aurului invada camera”, a povestit Howard Carter despre primul său contact cu mormântul lui Tutankhamon.
În încăpere se aflau mii de artefacte de o valoare inestimabilă, precum și sarcofagul tânărului faraon. Înainte de a fi ridicate de la locul lor, toate artefactele trebuiau catalogate și înregistrate, operațiune care a durat opt ani, după cum s-a scris în presă.
Foto: Institutul Griffith / Universitatea Oxford / Dynamichrome
Din aceeași categorie
