Rugăciune de străpungere a inimii către Iisus Hristos. Rostește-o ori de câte ori simți nevoia! Este important să aprofundezi rugăciunea din inimă, pentru că va fi singura noastră izbăvire.
„Dumnezeule, Dumnezeul meu, în faţa Căruia Heruvimii şi toate genunile tremură, noianul bunătăţii celei de necuprins, Cel Ce pururea asculţi pe cei care, cu inimă zdrobită, Te cheamă, Cel Ce ai făcut noaptea spre odihna şi mântuirea făpturii Tale, Care, învrednicindu-mă şi pe mine, netrebnicul, a ajunge la sfârşitul zilei, ai spus „mai înainte de a Mă chema, Eu sunt de fată şi cu atât mai mult atunci când tu îmi vorbeşti”; vino şi acum, Stăpâne, până la noi cu venirea Ta cea nevăzută din sânurile părinteşti ale Celui Care Te-a născut, de Care nu Te-ai despărţit nicicând, şi-Ţi pleacă urechea la slăbiciunea mea; Doamne Dumnezeule, Care reverşi milă şi bunătate, Care pururea îl chemi pe cel ce îşi întoarce faţa de la Tine şi al cărui Binefăcător eşti, trimite şi înăuntrul meu, al sărmanului, străpungerea inimii şi fă a mea inimă încremenită şi împietrită, aşa cum oarecând ai prefăcut piatra din pustie, izvoare de lacrimi să izvorască.
Că iată, Stăpâne, cu frică şi groază cad înaintea Ta şi mă rog. Doamne, Doamne, iartă-mi mie toate greşelile cele de-a lungul întregii zile şi vieţi, cu ştiinţa şi din neştiinţă şi cu mintea; căci ştiu că mare este mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, Făcătorule şi iubitorule de suflete, şi pentru aceasta am îndrăznit a mă ruga; că a Ta voie nici un ceas nu am împlinit-o, şi nici un bine n-am săvârşit. Doamne, voia şi cugetul a tot omul sunt pe de-a-ntregul viclene, scâr- bavnice, lumeşti. Cum, aşadar, ar putea ţărâna şi lutul, mai grele decât plumbul, să zboare şi să se ridice la înălţimea cerului, ca să înveţe acolo ceva bun?
Ia aminte, Stăpâne, în Tine îmi pun toată neputinţa; fii milostiv mie, păcătosului, că la Tine vin, ju- decându-mă singur şi fără cuvânt de apărare, şi la Tine, Cel nepărtinitor şi fără început, îmi plec grumazul şi, cu faţa plecată la pământ, mă ruşinez şi mă înfricoşez a privi cerul cu ochi-mi necuraţi. La Tine îmi plec inima şi trupul şi înalţ mâini trupeşti, cu lacrimi şi supine de inimă străpungătoare; mă rog, Doamne, Doamne, ajută-mi şi mă izbăveşte de focul cel nestins. Căci demonii ridicaţi asupra mea m-au făcut de toată batjocură.
Drept aceea, Doamne, Doamne, grăbeşte-Te, nu întârzia, ajută-mă, mă apără şi învredniceşte-mă a mă arăta neosândit înaintea cumplitului Tău scaun de judecată. Şi să nu biruiască păcatele mele cele nenumărate ca nisipul, Preabunule şi îndelung-răbdătorule Stăpâne, noianul iubirii Tale de oameni, să nu cuprindă în noaptea aceasta bietul meu suflet nălucirile năprasnice ale demonilor, şi frica de noapte, şi lucrul ce umblă în întuneric: nici să doarmă sau să aţipească îngerul meu păzitor, nici noaptea să vădească ceva dintre cele necurate ale zilei şi ale celor ce urmează ei, ci, Doamne, Doamne, mintea fără de trup şi luminată cu lumina cea de neîndurat şi atotputernică a dumnezeirii Tale să grăiască Ţie, Dumnezeule, cu ochi treaz şi neadormit.
Dăruieşte-mi odihna acestei nopţi a o petrece ca pe timp de zi, în dragostea dumnezeirii Tale mai presus de cuvânt, şi dă genelor mele somn uşor, ca nici limbă, organul cântării de imne, să nu zacă mult timp în amorţire, nici îngerul meu păzitor – această făptură luminată a Ta – să cadă în,amorţire, şi mă ridică din somn la ceasurile rânduite, pentru cântările de la miez de noapte şi dis-de-dimineaţă, spre a Te lăuda pe Tine, lumina cea neajunsă, dimpreună cu Puterile cele cereşti şi cu îngerii Tăi.
Ascultă, Doamne, inima care strigă şi nu lua aminte la faptele mele cele rele, ci caută asupra durerii sufletului meu, şi vindecă-mă degrabă, pentru iubirea Ta de oameni, şi mă izbăveşte de ale mele lucrări viclene, şi nu-mi da înapoi cu aceeaşi măsură, nici nu mă răsplăti după vrednicia celor pe care le-am făptuit, ca să nu mă nimicesc de-a binelea.
Ascultă-mă, Doamne, pe mine, cel în deznădejde, şi nu îngădui, rogu-mă, din pricina păcatelor mele, celor mai multe decât nisipul mării, să mă las furat în timpul somnului de gânduri necuvioase, ci mă cheamă din nou, Stăpâne, pe mine, întemniţatul, care sunt robit de fapte necuviincioase ca şi cum aş fi prins în lanţuri; căci Tu ştii a-i dezlega pe cei în cătuşe şi a vindeca rănile cele nevădite, numai de Tine ştiute, cunoscătorul celor ascunse; arată-mi-Te mie, celui ce am decăzut cumplit, Tu, Cel grabnic în milostivire şi negrabnic la pedepsire, şi prin milostivirea Ta binevoieşte a-mi întinde mâna şi ridică-mă din groapa fărădelegilor. Că Tu, Dumnezeul nostru, eşti Singurul Care nu Te desfeţi de pierderea păcătosului şi nu-Ţi întorci fata de la cel ce-şi îndreaptă în lacrimi ochii spre Tine. Ascultă, Doamne, glasul robului Tău, care strigă către Tine. Arată lumina Ta mie, celui stins, trimite rouă Duhului Sfânt şi dăruieşte-mi un mic răgaz ca să-mi recapăt puterile eu, cel deznădăjduit. Întoarce-mi, Doamne, plânsetul întru bucurie, sfâşie sacul tânguirii mele şi mă încinge cu veselia; şi dă-mi a mă odihni de lucrurile cele de seară şi a avea parte de tihna dimineţii, asemenea aleşilor Tăi, Doamne, de la care a fugit întristarea şi suspinul, şi deschide-mi uşa împărăţiei Tale ca, intrând în ea împreună cu cei ce se desfată de lumina feţei Tale, să am parte de viaţa cea veşnică.
Da, Stăpâne Iisuse Hristoase, ajută-mi; şi nu mă mai lăsa de acum să păcătuiesc faţă de Tine, neurmând voii Tale; nu lăsa să mă pierd în păcate, ci îndură-Te de făptura Ta; şi nu mă trece cu vederea, că sunt neputincios; nu mă părăsi, că la Tine îmi caut scăparea. Lecuieşte sufletul meu, că am greşit Ţie. Înaintea Ta sunt toţi cei ce Te întristează, şi adăpost nu aflu decât la Tine, Stăpâne, Doamne. Mântuieşte-mă pentru îndurările Tale; şi să se ruşineze de Tine toţi cei ce se ridică asupra mea şi caută sufletul meu spre a-l nimici. Doamne, Dumnezeul meu, adu-Ţi aminte de nevrednicul Tău rob când chem numele Tău cel sfânt şi închinat şi nu mă ruşina în aşteptările mele. Învredniceşte-mă a Te iubi şi a mă teme din toată inima de Tine; învredniceşte-mă să fac voia Ta, că nu este asemenea Ţie între dumnezei, Doamne, tare în putere şi bun întru milă, spre a ajuta, mângâia şi mântui pe toţi cei ce nădăjduiesc în numele Tău cel sfânt.
Da, Doamne, Cel Care treci peste greşelile omeneşti, acoperi mulţime de păcate, Care n-ai făcut după ale noastre păcate, nici nu ne-ai răsplătit după fărădelegile noastre, învredniceşte-mă în toată noaptea şi în toată ziua şi în toată suflarea mea, a celui vrednic de toată pedeapsa, ca unul ce sunt vinovat de toate păcatele, să am de-a pururi neuitate în inima mea taina cea cumplită a morţii, şi ameninţarea ce ne pândeşte şi mânia Ta cea de neîndurat faţă de noi, păcătoşii, şi hotărârea cea înfricoşătoare şi dreaptă, care mă va trimite pe drept în focul gheenei, ca şi cum aş fi de faţă înaintea tronului Tău de judecată, gol şi descoperit, primind hotărârea de acolo; ca de acum, străpungându-mi trupul cu frica Ta şi curăţindu-mi mintea şi sufletul şi inima, să Te aflu milostiv în ceasul morţii şi al Judecăţii, când oglinzile se vor zdrobi, pentru bunătatea Ta cea mai presus de fire şi pentru mijlocirile Maicii Tale, Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi nădejdea mea, ale tuturor preadumnezeieştilor Tăi îngeri şi Arhangheli şi pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi. Amin”.
Sursa: crestinortodox.ro
