România găzduiește cel mai spectaculos loc subteran din lume, modelat de oameni

Primul act care vorbește în mod explicit de existența unei exploatări de sare la Turda datează din 1 mai 1271, fiind emis de cancelaria maghiară. Prin documentul menționat, se dăruia capitlului din Transilvania „ocna de sare de la Turda”. Ulterior, atât capitlul din Strigoniu, cât şi cel din Alba Iulia și episcopul Transilvaniei căpătau privilegii pentru folosirea sării din Ocna din Turda.

În anul 1867, mineralogul Johann Fridwaldsky a afirmat că „aceste ocne sunt vrednice de cea mai mare admirație și curiozitate”, fiind ”atât de vestite încât aproape că nu au egal în întregul răsărit”.

Se spune că în Salina Turda, sarea a fost exploatată doar de oameni liberi. Minerii erau angajați pe o perioadă de un an, pe data de 7 ianuarie. Salariul era de 12 florini pe an. Tăietorii de sare mai primeau un dar comun la cele patru sărbători (Crăciun, Paște, Rusalii și Ziua tuturor sfinților), un butoi de vin, un bou şi 100 de pâini…Uneori boul era răscumpărat cu patru florini, iar pâinea cu doi florini.

Povestea reducerii activităților miniere

Salina Turda, la începuturile ei, a fost una dintre cele mai importante saline din Transilvania, principala sursă de aprovizionare din regiune.

Începând cu anul 1840, din cauza condițiilor sociale și economice, exploatarea sării în Salina Turda s-a redus, iar rolul de coordonator al activităților de exploatare a sării a fost preluat de salina de la Ocna Mureș.

După primul război mondial, exploatarea sării a devenit monopol de stat. Aceasta, împreună cu reducerea productivității exploatării, a dus la închiderea activităților miniere în Salina Turda, în anul 1932.

După închidere, Salina Turda a intrat într-o perioadă de uitare, până în timpul celui de-al doilea război mondial, când a fost folosită de populația orașului ca adăpost antiaerian.

Începând cu anul 1950, Salina Turda a servit și ca depozit de brânzeturi, acestea fiind înmagazinate în primii 500 metri ai galeriei.

Din anul 1992, comoara din adâncuri a fost redeschisă pentru public ca obiectiv turistic.

Povestea renașterii Salinei Turda

În anul 2008, Salina Turda a intrat într-un amplu proces de modernizare şi amenajare, fiind redată circuitului turistic începând din anul 2010.

Starea excelentă de conservare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de modernizare a Salinei pentru a deveni un obiectiv turistic internațional, transformă Salina Turda într-un adevărat Muzeu al Mineritului în Sare.

Cândva, sarea a fost cel mai scump produs din comerț, fiindcă se obținea extrem de greu. Astăzi, este simbol al legăturilor „prețioase”, între oameni, care durează. Sarea aduce noroc. Iar la Salina Turda, putem spune că norocul te înconjoară.

Astăzi, Salina Turda este un spectacol al naturii, o destinație remarcabilă în lume.

Potrivit unui ghid angajat (citat de revistacarierei.ro) al acestei „minuni ale naturii”, „Salina Turda este un unicat în lume pentru că se găsesc două forme de exploatare în acelaşi loc: o formă conică şi o formă trapezoidală. Nicăieri în lume nu există o astfel de salină” .

Două stele Michelin i-au fost atribuite Salinei Turda

Aceasta este singura salină din România inclusă în “Ghidul de Călătorii Michelin”. Iar autorii ghidului, fiind profund impresionați, o consideră „modernă și surprinzătoare”.

Mediul sănătos și magia obiectivului fac din Salina Turda una dintre cele mai mari atracții turistice din România, unde sute de mii de turiști vin anual să străbată labirintul subteran în sare, care îi poartă în adâncurile magice.

Cum a luat naștere Salina Turda

În urmă cu milioane de ani, Transilvania era acoperită de o imensă mare. Actualul Bazin al Transilvaniei este un bazin sedimentar ce s-a format printr-o scufundare lentă și continuă, luând astfel naștere o mare de tip continental. Milioane de ani mai târziu, apele s-au evaporat și au lăsat în urmă un strat impresionant de sare, care se întinde pe întregul subsol al Transilvaniei, cu o grosime medie de aproximativ 400 m. Așa că, sarea din Salina Turda datează din preistorie, o comoară lăsată în urmă de timp.

În interiorul Salinei, lemnul din care este făcută Scara Bogaților, este unul special, din brad, tocmai pentru a rezista bine în medii speciale.

Pe Scara Bogaților au călcat regii austrieci, în timpul Imperiului Austro-Ungar.

Totodată, ca fapt unic în lume, singurul utilaj de extracție (acționat prin forța cailor și servea pentru transportul pe verticală a sării exploatată)  aflat încă pe locul său, în forma de odinioară, într-o mină de sare devenită accesibilă turiștilor, este Crivacul din Salina Turda:

Crivacul din Salina Turda  se află în Sala Crivacului

Dintre obiectivele turistice face parte și minele, cu denumiri diferite

Mina Rudolf (unde se ajunge coborând pe Scara Bogaților din Sala Crivacului) completează experiența în Salină cu o serie de activități distractive, pentru cei mici, și cei mari, respectiv un amfiteatru generos care găzduiește spectacole de tot felul, terenuri de sport, bowling, mini-golf, biliard, și multe alte activități, potrivit salinaturda.eu

Mina Terezia face parte, de asemenea, din farmecul Salinei Turda, găzduind:

• “cascadă de sare”
• un lac subteran (pe care se pot face plimbări cu barca)

• stalactite
• eflorescențe de sare

Mina Iosif- Sala Ecourilor a primit numele în onoarea împăratului Iosif al II-lea, iar denumirea de „Sala Ecourilor” vine de la reverberarea puternică a sunetelor, care sunt redate de până la 20 de ori. Acest lucru se datorează formei camerei (conică) și lipse comunicațiilor majore cu alte lucrări miniere.

Unică este și Roata panoramică, fiind probabil singura roată panoramică din subteran din lume.

Pe scurt, obiectivele turistice din ansamblul Salinei sunt:

” …Din 1932 (când mina a fost închisă), nu se mai exploatează sare în Salina Turda, deşi avem sare care poate aproviziona tot globul aproximativ 100 de ani. Toată mina a fost exploatată cu muncă manuală, daltă, ciocan şi târnăcop”, potrivit unui ghid al Salinei Turda, citat de revistacariere.ro.