Construcția este una din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România.
Considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „Top 10 destinații de basm din Europa”, Castelul Hunedoarei (cunoscut și sub denumirea de Castelul Corvinilor/ Castelul Huniazilor) este cea mai mare construcție medievală cu dublă funcționalitate (civilă și militară) din România aflată încă „în picioare”.
Castelul Corvinilor, legenda vie a Transilvaniei
Acest castel a fost clădit la mijlocul secolului al XV-lea, pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Castelul este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Iancu de Hunedoara.
Această primă fortificație avea o formă elipsoidală, cu capetele de nord și sud ascuțite, marcate de piatră de talie. Zidurile, cu grosimi de până la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic și piatră de râu, direct pe stânca nativă.
Potrivit celei mai cunoscute legende despre aşezarea medievală din Hunedoara, fântâna castelului, adâncă de aproape 30 de metri, a fost săpată în stâncă de trei prizonieri turci, din ordinul lui Ioan de Hunedoara.
Legenda fântânii
Despre această fântână se povestește că a fost săpată de către trei prizonieri turci, pe care Ioan de Hunedoara îi ținea în castel. Ioan le promite celor trei că îi va elibera dacă vor săpa o fântână cu apă bună. Prizonierii, animați de speranța eliberării, au săpat în stâncă timp de 15 ani și la 28 de metri adâncime au reușit să găsească prețioasa apă.
Doar că între timp, Ioan murise iar soția sa, Elisabeta Szilagyi, a decis să nu respecte cuvântul dat de soțul său și nu i-a eliberat pe cei trei turci, hotărând să fie uciși. Prizonierii, ca ultimă dorință, au cerut permisiunea să scrie pe cheile fântânii o inscripție: „Apă ai, inimă nu”, ca un reproș pentru promisiunea făcută și nerespectată.
De fapt, inscripția descifrată de Mihail Guboglu glăsuiește astfel: „Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de lângă biserică”.
Caracterele vechi arabe conținute de inscripție o datează la mijlocul secolului al XV-lea. Poziția actuală a inscripției este pe unul dintre contraforții capelei, potrivit castelulcorvinilor.ro.
Legenda Corbului
Pe blazonul familiei Corvinilor este inscrpționat un corb care ține în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legendă. Se spune că Ioan de Hunedoara, cel care a și fost proprietar la Castelul Corvinilor era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasă femeie din Țara Hațegului, pe nume Elisabeta. Pentru a o feri de necinste, regele îi dă de soț pe unul din vitejii săi, Voicu, dăruindu-i totodată și un inel ca și dar pentru copilul nenăscut. Scopul era de a fi recunoscut atunci când va crește și va merge la curtea regală. În timpul unei călătorii făcută de familia lui Voicu, poposind pentru a prânzi, inelul a fost uitat pe o margine a ștergarului pe care erau puse merindele.
Un corb, atras de strălucirea inelului l-a furat încercând să plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara a luat un arc și a săgetat corbul, recuperând astfel inelul. Atunci când crește și ajunge la curtea regală, povestește aceastã pățanie. Regele, impresionat de această istorie, a decis ca simbolul familiei hunedorenilor să fie corbul cu inel de aur în cioc. De altfel, și numele familiei provine din latinescul „Corvus”, care înseamnă „Corb”, o pasăre care simboliza cu totul altceva în evul mediu, și anume înțelepciunea și longevitatea.
Ce spun alte legende
O altă istorisire spune că la Castelul Corvinilor ar fi fost întemniţat Vlad Ţepeş.
Iar o altă legendă, mai puţin cunoscută vorbeşte, despre patimile domniţei Ana (Barbara) decapitată la ordinul soţului ei, nobilul Ioan Torok, din gelozie.
Conform informărilor reprezentanţilor Castelului Corvinilor, „cu toată atenţia şi grija pe care o avea frumoasa Barbara, odată s-a întâmplat ca sărmana să rămână blocată în camera ei şi a fost nevoită să cheme fierarul. Atât i-a trebuit spionului care era lăsat de Török s-o urmărească, pentru că atunci când acesta s-a întors acasă, i-a spus cele întâmplate. Török, supărat cumplit, a poruncit ca soţia sa să fie scoasă şi legată de un stâlp pentru a o pedepsi. Degeaba plângea frumoasa Barbara, degeaba încerca sărmana să-i explice soţului cele întâmplate, căci acesta având mintea întunecată de gelozie, a ordonat executarea Barbarei prin baterea unui piron în cap”.
Iar tragedia domniţei a dat naştere altor legende
Astfel:
- una dintre legende vorbeşte despre faptul că dormitorul în care aceasta ar fi locuit este bântuit.
- O altă povestire despre Ana Torok spune că domniţa nu a fost îngropată creştineşte, deoarece soţul ei, căpitanul Torok, considera că a fost prea păcătoasă. Trupul femeii a fost aşezat într-un sicriu de cleştar şi ascuns în tunelul care ar face legătura dintre Castelul Corvinilor şi Biserica Reformată, din vecinătatea monumentului, potrivit adevarul.ro.
