Constantin Brâncuși și Maria Tănase s-au iubit cu pasiune şi s-au despărţit cu mare patimă. Sculptorul a fost singurul bărbat pe care artista l-a iubit cu adevărat întreaga sa viaţă. Relația dintre cei doi a fost una dintre cele mai furtunoase povești de dragoste din arta românească.
Viaţa amoroasă a lui Constantin Brâncuşi este descrisă în detaliu în opera „Brâncuşi. Amintiri şi exegeze”, publicată de Petre Pandrea, în anul 1967. Scriitorul notează în volumul său că sculptorului, la fel ca şi în cazul lui Johann Wolgang von Goethe, „un şirag de femei-perle i-au urmat volens-nolens calea vieţii”.
Constantin Brâncuși și Maria Tănase
Relația dintre Constantin Brâncuși și Maria Tănase a început la Paris, în anul 1938, când Dimitrie Gusti organizase o expoziţie de artă populară, iar cei doi se regăseau printre invitaţii cunoscutului etnograf. A fost dragoste la prima vedere, iar difernța de vârstă, care era destul de mare, sculptorul având 62 de ani, iar îndrăgita artistă 25 de ani, nu a contat pentru ei.
Maria Tănase era încă la început de drum în cariera sa, și încerca pe toate căile posibile să se afirme, așa că s-a oferit să-l ajute pe Dimitrie Gusti la promovarea expoziţiei sale, pe care urma să o organizeze în 1938 la Paris. După terminarea evenimentului, artista urma să susţină un recital într-un restaurant parizian, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat, deoarece s-a revăzut cu Constantin Brâncuși.
Maria Tănase nu a mai plecat de lângă artistul pe care îl îndrăgise atât de mult, în timpul unei vizite făcute alături de Dimitrie Gusti la atelierul sculptorului. Gusti s-a supărat și s-a înfuriat foarte rău pe interpretă şi a lăsat-o să se descurce singură în haosul parizian. Mariei nici că nu i-a păsat de ceea ce făcuse protectorul ei şi a continuat să trăiască alături de Brâncuşi.
Brâncuși îi declară dragoste Marie Tănase
Constantin Brâncuși îi declara dragostea cum doar el ar fi putut să o facă, iar tânăra Maria Tănase a fost vrăjită de vorbele măiestrite ale sculptorului.
„Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu…Auzi? Mă-nţelegi?”, îi spunea sculptorul, Mariei, la începuturile relaţiei.
Sculptorul dorea să o transforme pe Maria Tănase
În timp, Constantin Brâncuși s-a dovedit a fi posesiv și dorea s-o transforme pe Maria Tănase din artistă populară în cântăreaţă de operă, fiind de părere că nu trebuia să se coboare la nivelul unui simplu cântăreţ într-un restaurant, unde melodiile ei erau auzite doar de cei care petreceau din zori şi până seara.
În anul 1939, dragostea dintre cei doi părea să slăbească tot mai mult din intensitate. Constantin Brâncuși a fost foarte deranjat de faptul că Maria Tănase i-a cântat preşedintelui de atunci al SUA, Franklin Roosevelt, la o expoziţie din New York, melodia „Ţine, Leano, cu Roosevelt!”. Sculptorul era foarte iritat că interpreta a ajuns faimoasă datorită cântecelor de petrecere şi nu a pieselor autentice româneşti, pe care sculptorul spera că le va auzi din glasul cântăreţei.
Sfârșitul relație dinte cei doi
Tot în anul 1939, Maria Tănase a pus capăt relaţiei sale cu Constantin Brâncuşi. Faimoasa interpretă a declarat, la un moment dat, că dragostea dintre ei „a venit la momentul oportun şi a durat exact cât trebuia, până când ne-am plictisit unul de celălalt”.
Maria Tănase s-a hotărât, în anul 1944, să cânte operetă, renunţând la spectacolele organizate în restaurantele din Bucureşti. Cântăreața a renunțat repede la aceasta ideea, după ce a văzut că recitalurile sale nu s-au ridicat la așteptările publicului. Maria şi-a dat seama că Brâncuşi avea dreptate, însă nu a mai ajuns să-i spună acest lucru, pentru că sculptorul a murit în 1957, la Paris, iar ea “l-a plâns cu lacrimi fierbinţi şi în bocete adevărate”.
În cinstea memoriei lui, dar şi a dragostei ce i-a purtat-o, a vrut să construiască o şcoală de muzică folclorică la Târgu Jiu, unde Brâncuşi ridicase Poarta Sărutului, şi să transmită mai departe dragostea ei pentru cântec prin intermediul şcolii. Dar visul ei nu s-a realizat. În primăvara lui 1963, într-un turneu la Hunedoara, a aflat că este bolnavă de cancer la plămâni. Avea să se stingă la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10, potrivit descopera.ro.
