Mii de românce, majoritatea din zone sărace și vulnerabile ale țării, sunt traficate în Marea Britanie și lucrează în bordeluri ilegale controlate de grupări de interlopi români.
Este un adevăr, care, chiar dacă nu ne place, nouă celor care nu am părăsit țara, trebuie să-l acceptăm și să încercăm să analizăm obiectiv acest fenomen.
În primul rând trebuie să vedem de ce româncele se duc voluntary în țări străine să practice prostituția. În ace3aată perioadă în care mortalitatera provocată de pandemia de coronavirus, prostituția și traficul de carne vie este mai înfloritor ca niciodată. Este paradoxal, dar, din păcate adevărat.
Traficanții sexuali pot obține profituri de peste 1 milion de lire sterline pe an din activităţile bordelurilor, iar pandemia Covid le-au facilitat funcţionarea.
Acum trei săptămâni, poliția a descins într-un bordel din sud-estul Angliei după ce a primit informații privind activități criminale. Înăuntru, au găsit opt românce care purtau viziere și măști, iar la intrare era o sticlă mare de dezinfectant.
Fete tinere, victime ale traficanților de persoane
„Exploatarea sexuală aduce profituri ieșite din comun, la care se adaugă banii făcuți din traficul de droguri și de arme, fiind însoțiți de spălarea de bani. La prima vedere, acest loc nu arăta ca o locaţie în care se desfășoară activităţi criminale şi exploatare sexuală”, spune Cristina Huddleston, specialist în sprijinul victimelor traficului de persoane.
Ancheta poliției a constatat că bordelul și femeile din interior se aflau sub controlul unei bande criminale, care conducea, de asemenea, cel puțin alte trei bordeluri, în care erau exploatate femeile române.
Se estimează că doar unul dintre aceste bordeluri ar fi adus peste 1 milion de lire sterline în profit în fiecare an.
Statistice groazei
„Munca sexuală din Marea Britanie se desfășoară independent, dar când vine vorba de criminalitate există un model de afaceri eficient, care a făcut din Marea Britanie o destinație pentru traficanții și proxenetele care aduc femei din estul Europei , în special din România”, a spus Cristina Huddleston.
„Un avantaj al restricțiilor COVID este scăderea infracțiunilor, cum ar fi jafurile. Acest lucru oferit poliției mai mult timp pentru a se concentra asupra infracțiunilor privind traficul de persoane.
Colin Ward, de la poliția din Greater Manchester, spune că blocarea COVID a făcut mai dificilă identificarea femeilor care se confruntă exploatarea sexuală. „În timpul blocării, serviciile de informare au fost întrerupte, cabinetele medicale sunt închise, oamenii nu umblă pe stradă, identificând adresele unde se pot desfășura activități suspecte”, spune el.
Potrivit Armatei Salvării, doar 18 românce au obţinut sprijin anul trecut, comparativ cu 416 albanezi, 78 de chinezi, 48 de nigerieni.
„Statisticile sclaviei nu prezintă o imagine exactă a traficului sexual în Marea Britanie”, spune Huddleston.
„Am lucrat cu peste 600 de victime din 24 de naționalități, dar marea majoritate a femeilor pe care le găsim în bordeluri sunt românce. Cu toate acestea, femeile române sunt reticente să meargă la poliție. Cele care declară totuşi că au fost exploatate, rareori sunt de acord să intre în programe de protecţie, astfel încât să nu fie niciodată considerate victime”, mai spune Huddleston.
Fiecare femeie are o normă de îndeplinit zilnic
„Femeile românce au în prezent dreptul de a lucra aici. Ele trebuie să lucreze și să câștige bani, iar metodele de constrângere și control la care sunt supuse sunt dificil de parcurs”, subliniază Ward.
În Marea Britanie, fiecare femeie ar putea câștiga între 500 și 700 de lire sterline pe zi, deservind mai mulţi clienți. Traficanții care operează în Marea Britanie au declarat că se câștigă cel puțin 12.500 de lire sterline de la fiecare victimă pe lună sau 135.000 de lire sterline pe an.
„Majoritatea femeilor vizate sunt vulnerabile, din medii extrem de sărace, cu antecedente de abuz sexual sau violență domestică. Recrutorii le conving să creadă că se află într-o relație amoroasă”, povesteşte Laetitia Gotte, președintele Asociaţia Free, o organizație caritabilă românească care oferă sprijin victimelor traficului. „Scopul final este de a face femeia să fie de acord să-și părăsească casa și să se mute în străinătate pentru a face bani. Femeile se lasă convinse şi ajung în astfel de situaţii”, menţionează Laetitia Gotte.
„De multe ori femeile vin aici, știind că vor lucra în prostituție, dar ele cred că vor trebui să lucreze doar șase luni, vor putea păstra toți banii și vor putea alege câți clienți vor deservi pe zi”, povesteşte Cristina Huddleston.
În schimb, când ajung în Marea Britanie, sunt supuse violenței fizice și sexual, li se spune că trebuie să achite costurile zborurilor, să plătească hainele, produsele cosmetice, chiria, mâncarea. Adesea li se oferă sume mici de bani pentru a le trimite acasă familiilor, un fel de stimulent pentru a le convinge să lucreze în continuare.
