Producătoare celebră, scrisoare de adio pentru PNL. „Cum îți permiți, dragă PNL, să strici imaginea României?”

• Te părăsesc pentru că ai închis din nou teatrele și cinematografele, te părăsesc pentru că oamenii din Cultură nu te interesează, pentru că faci asta fără nici un argument și îmi lași iarași loc să speculez.
• Pentru că de la mine se vede așa: ai ținut teatrele, sălile de concerte și cinematografele închise pînă mai ieri și cazurile au tot crescut și cu ele închise; le închizi deși nu există focare de Covid în vreo instituție de spectacol și nici nu există vreun spectator care să se fi îmbolnăvit la film, la teatru sau la concert (că de-ar fi existat ar fi vuit toată media!)
• Artiștii nu s-au îmbolnăvit la teatru sau pe platourile de filmare, ci mai degrabă în tren sau în piață cei cîțiva, foarte puțini, care s-au îmbolnăvit, fiindcă artiștii sunt extrem de atenți cu sănătatea lor și se protejează cum știu mai bine, tocmai pentru că ei nu pot lucra în tele-muncă.
• Și se mai vede și așa, dacă cumva ai încerca să-mi spui că faci asta pentru binele și siguranța artiștilor și tehnicienilor din instituțiile de spectacol, anume că dacă chiar ți-ar fi păsat de binele lor ai fi găsit mijloacele să impui testarea periodică, gratuită și obligatorie a oamenilor din instituțiile de spectacol. Nu-mi spune că n-ai știut, nu te-ai gîndit, că ne-am gîndit și ți-am spus noi, ăștia de lucrăm în sectorul cultural, apăsat și cu impostație, în repetate rînduri și asta, că știu că ai și altele și n-avem aroganța să ne imaginăm că te gîndești doar la noi.
• Te-ai gîndit să ajuți sărmanele lanțuri de retaileri din malluri, care au putut să vîndă on-line în timpul în care au fost închise magazinele, dar nu ai auzit cînd ți-am explicat că cinematografele nu pot vinde nimic on-line, nici cît un restaurant de lux și în nici un caz cît un brand internațional de haine. Că micile teatre independente, producători locali și privați – targetul tău și ei, dragă PNL, nu au beneficiat de nici un șfanț ca ei să mai poată deschide vreodată.

E trist, dragă PNL, că pentru tine Cultura = Divertisment și atît, și sunt aproape sigură că îmi vei spune că-s nedreaptă și că ai făcut lucruri pentru a sprijini marile festivaluri de muzică, dar iarași te întreb, înțelegi oare care e diferența între divertisment și cultură?

• Că profitul nu e doar cel strict material, că bunăstarea cetățeanului, votantul ăla de care încă ai nevoie, se socotește nu doar în coșul zilnic ci și în diversitatea și calitatea ofertei de loisir pe care o primește în țara lui, în localitatea lui?
• Și dacă vorbim de profit, n-aș vrea să ne despărțim fără să vorbim și despre alt pumn în plex pe care-l dai cu grație cineaștilor, dar implicit și investițiilor străine de data asta. E vorba, da, desigur, cred că vag îți amintești, de Schema de ajutor de stat pentru industria cinematografică, o măsură profund liberală paradoxal implementată de social-democrați și blocată de aproape un an de liberali.
• Ne-ai ascultat prin aprilie și mai și am fost convinsă că ai înțeles că e “win-win situation” că e un stimulent economic care aduce la buget de vreo 4 ori cît cheltuie, care face export de forță de muncă fără delocalizare, care are ramificații și în HoReCa și în transporturi, și în construcții, și în IT și mai aduce și un beneficiu de imagine și relații internaționale.
• Ne-ai promis că se rezolvă spre 15 iunie, era prea iute, am înțeles, am auzit 15 iulie și știam că va fi 15 august și ceva a fost, ai reușit să ne ții aproape publicînd în august noua lege a Schemei acum sub oblăduirea Ministerului Economiei. Și de acolo ne-am oprit din nou.
• Nu s-a mișcat un leu din datoriile statului român pentru proiectele care au cheltuit în România milioane de euro în 2018 și 2019 și care au cerut banii, conform legii, după ce i-au cheltuit, după ce au depus audituri prin care arată cum au cheltuit fiecare ban.

Ce credibilitate mai are țara mea de care sunt mîndră și pe care o iubesc în fața partenerilor străini pe care i-ai păcălit?

Cum îți permiți, dragă PNL, să strici imaginea României pe care noi, ăștia, pălmașii, am construit-o în ani și ani de muncă, prin forțe proprii și aproape fără sprijinul autorităților române?

Știi oare cît de dureros e să vezi că țări micuțe, cum e Lituania de exemplu, știu să facă din cinematografie un brand de țară? Sau cum Polonia cvasi-vecină și prietenă nu știe cum să mai găsescă cîteva zeci de milioane pentru cinematografie pentru ca marii jucători să vină cu încredere la ei și să lucreze cu cineaștii lor cot la cot cu starurile internaționale?

Și oare de ce Italia atît de lovită de primul val al pandemiei a găsit încă din aprilie 80 de milioane de euro pentru cinematografie? Dar Franța oare nu mai are ce face cu banii de bagă zeci și zeci de milioane în Cultură și în cinematografie mai cu deosebire? Sunt latini de-ai noștri, nu cred să fie așa o diferență culturală și nu-s nici proști, nu o fac degeaba, există o valoare care nu se socotește la PIB dar care contează mult mai mult în indicele bunăstării populației.

Ai greșit rău, dragă PNL, dar știu că poți, chiar și în ceasul al doisprezecelea să schimbi ceva, să recunoști că ai greșit, să reconsideri lucrurile de mai sus, să faci ceva să demonstrezi că îți pasă și cu riscul să te agasez cu repetiția nu e o chestiune de bani la mijloc, ci un exercițiu managerial elementar în care cîntărești soluțiile propuse, alegi și le implementezi, nu costă și nu doare.

Sau poate că am greșit eu, de fapt, acordîndu-ți încrederea mea.