Primarul Sectorului 5, Cristian Popescu Piedone, a avut un Paște plin de frământări. Pe 3 mai urmează ca instanța să de pronunțe în legătură cu condamnările din Dosarul Colectiv.
Primarul Piedone, ultimul mesaj înainte de sentința din Dosarul Colectiv
Mereu cap de afiș în acest dosar, deși cei care au organizat concertul într-un spațiu impropriu, au folosit la construcție materiale proaste și au aprobat folosirea de artificii sunt patronii clubului, Piedone pare principalul vinovat. Semnătura lui pe un act de autorizare de funcționare, i-a adus o condamnare de 8 ani și 6 luni de închisoare la prima instanță. În continuare pledează nevinovat și se teme că, așa cum a spus-o public, va fi „acarul Păun”.
În contextul acestor frământări probabil că, azi, în ziua de Paște, Cristian Popescu Piedone a publicat pe pagina lui de Facebook un text încărcat de amărăciune, în care spune și cum prietenii și oamenii care altădată îi cereau ajutorul acum i-au întors spatele și se fac că nu-l mai cunosc. Probabil că e ultimul mesaj pe această temă, înainte de sentința din 3 mai.
„Și-a venit o zi când peste Piedone a căzut năpasta”
„A fost o vreme…
A fost o vreme când la poarta lui Piedone ajungeau, neinvitați, oameni dornici să-i șoptească la ureche… despre alți oameni.
A fost o vreme când la poarta lui Piedone ajungeau, neinvitate, stive de numere de telefon tipărite pe mucava ori pe cartoane scumpe…
Și-a venit o zi când peste Piedone a căzut năpasta…
Și poarta i s-a golit, brusc.
Și telefonul i-a tăcut…
Și din miile de numere de telefon stocate în agendă… de Crăciun l-au vizitat 29, de ziua lui 16, de Paște… 9.
Și Piedone a înțeles… că așa-i viața printre străini.
Piedone a înțeles că-n viața asta pământească… FAMILIA E SCUTUL ȘI PÂINEA ȘI SCEPTRUL ȘI PERNA. Există și prieteni, dar puțini.
De șase ani și jumătate încoace… eu, Piedone, am văzut spate de om cât pentru zece vieți! Multora încă le recunosc și mersul și paltonul… Și-i simt hulpavi, cum vor să ajute vântul ăla surd care mă tot împinge…
Dar… poate că așa a fost să fie!
Până la urmă… bună sau rea, orice poveste are un epilog. Așa că și povestea lui Piedone are unul…
Nu-i bai! Poate că așa-i legea pământului…
Dumnezeu știe!
După orice epilog există însă… amintirea. Și naratorul care va povesti, peste timp, și povestea… primarului Piedone.
Omul Piedone… ar fi fericit!
Și s-ar bucura, dacă urmatorul ales să ridice sceptrul comunității… va continua să creadă că poate face imposibilul… posibil!
Fie-vă casa liniștită, tuturor!
Să credeți mereu în speranță, în voi și în familiile voastre!
Vă îmbrățișez, cu drag!
Paște fericit!”
