Lifestyle

Povestea “măcelarului”, care a inspirat filmul Tăcerea mieilor. A fost unul dintre cei mai faimoși criminali din istoria SUA

Povestea “măcelarului”, care a inspirat filmul Tăcerea mieilor. A fost unul dintre cei mai faimoși criminali din istoria SUA
wikipedia.org

“Măcelarul” din Plainfield a fost unul dintre cei mai faimoși criminali din istoria Statelor Unite, în ciuda faptului că doar două crime au fost dovedite, brutalitatea lor a șocat o lume întreagă.

“Măcelarul” din Plainfield s-a născut la data de 27 august 1906, în Plainfield, Wisconsin, S.U.A., și a murit pe 26 iulie 1984, în Madison, Wisconsin. Era cunoscut ca Ed Gein, numele complet fiind Edward Theodore Gein.

Ed Gein nu a avut o copilărie fericită

Copilăria trăită de Ed Gein a fost una dificilă. Tatăl său, George Philip (1873-1940), era alcoolic, iar mama sa, Augusta Wilhelmine (născută Lehrke) Gein (1878-1945), îl abuza verbal. Cu toate acestea, Gein a idolatrizat-o, fapt care se pare că îl preocupa pe fratele său mai mare Henry George Gein (1901-1944), care o confrunta ocazional în prezența lui Gein.

Henry a murit în anul 1944, în circumstanțe misterioase în timpul unui incendiu lângă ferma familiei, în Plainfield. Deși Gein a raportat poliției dispariția fratelui său, a reușit să-i conducă pe polițiști direct la cadavrul ars atunci când au ajuns.

În ciuda vânătăilor descoperite pe capul victimei, moartea acesteia a fost considerată un accident. După ce mama sa a murit la 29 decembrie 1945, Ed, care trăia acum singur la fermă, a început să citească cu aviditate cărți de anatomie și povestiri despre atrocitățile comise de naziști în timpul celui de-al doilea război mondial, dobândind o varietate de informații despre exhumare, de asemenea îi plăcea să citească ziarul local, în special secțiunea necrologuri.

În anii următori, Gein a izolat zonele casei pe care mama sa le folosea cel mai frecvent, conservându-le ca pe un fel de altar.

Măcelarul din Plainfield ar fi ucis femei care semănau cu mama sa

În anul 1957, Ed Gein a atras atenția poliției, când proprietara unui magazin de bricolaj, pe nume Bernice Worden, a dispărut. Gein fusese văzut cu ea cu puțin timp înainte de dispariție; când oamenii legii au vizitat ferma lui Ed, au găsit acolo cadavrul femeii. Fusese împușcată mortal și decapitată.

Examinările ulterioare ale locuinței lui Gein au arătat că acesta a jefuit în mod systematic morminte și a adunat părți ale corpurilor, pe care le folosea pentru a face obiecte de uz casnic, îmbrăcăminte și măști. Tot pe proprietatea lui Gein a fost descoperit și capul lui Mary Hogan, operatoarea unei bodegi, care a dispărut în anul 1954.

Ca urmare a unui incendiu (ale cărui cause sunt încă neclare), în martie 1958, „casa ororilor” a lui Gein a fost distrusă.

Ed Gein, considerat inapt pentru judecată

Gein a recunoscut că le-a ucis pe cele două femei (ambele se presupune că semănau cu mama lui), dar a pledat nevinovat pe motiv de probleme psihice.

La sfârșitul anului 1957, a fost considerat inapt pentru judecată și a fost ulterior internat în diferite instituții de psihiatrie.

După ce s-a stabilit că poate participa la propria apărare, în anul 1968 Gein a fost judecat. Astfel, Ed Gein  a fost găsit vinovat de uciderea lui Worden (se spune că din motive financiare, procurorii l-au cercetat însă doar pentru crimă), dar apoi s-a stabilit că nu era în deplinătatea facultăților mintale în momentul crimei. Ulterior, Gein s-a întors la un spital de boli mintale, unde a rămas până la moartea sa, în anul 1984.

Cărți și filme inspirate de crimele lui Ed Gein

Comportamentul lui Ed Gein a inspirat numeroase cărți și filme, în special trei dintre cele mai cunoscute filme de groază/thriller realizate vreodată:

  • „Tăcerea mieilor” (1991)
  • „The Texas Chain Saw Massacre” (1974)
  • „Psycho” (1960), regizat de Alfred Hitchcock și bazat pe cartea lui Robert Bloch din 1959.

Gein a murit la 26 iulie 1984, de insuficiență respiratorie,  la vârsta de 77 de ani în Institutul de Sănătate Mintală Mendota din Madison, Wisconsin. Mormântul său din Cimitirul Plainfield a fost vandalizat frecvent de-a lungul anilor; iar doritorii de suveniruri au cioplit bucăți din lespede înainte ca cea mai mare parte a sa să fie furată în 2000. Piatra funerară a fost recuperată în iunie 2001 în apropiere de Seattle și este acum depozitată la Departamentul Șerifului din Comitatul Waushara.