Cu mult timp înainte ca oamenii să conducă automobile, căruțele trase de cai aglomerau intersecțiile și situația devenise periculoasă pentru pietoni
Istoria și evoluția semaforului
John Knight, manager în industria căilor ferate, a fost primul care a sugerat ca și pe străzi să se folosească același tip de dispozitiv ca în cazul trenurilor.
Pentru semnalizare, căile ferate foloseau o cutie cu un semn mic care oscila între „permis” și „nepermis”. Noaptea, cutia era iluminată de o lampă cu gaz poziționată în apropiere. Dar problema era că trebuia operată manual.
1868, anul instalării primului semafor pe străzi, dar și cel al renunțării la această idee
Primul semafor a fost poziționat pe străzile Bridge și Great George în sectorul Westminster, în Londra, în anul 1868.
Și pentru că semnalele funcționau corespunzător, autoritățile din Westminster s-au gândit să instaleze mai multe. Dar, după câteva săptămâni, o scurgere de gaz a cauzat explozia semaforului, rănindu-l pe omul care opera semnalul. Ulterior, s-a renunțat la ideea de a instala și mai multe semafoare.
1896, anul introducerii automobilului, dar și cel al reluării ideii de semafor
În anul 1896, odată cu introducerea automobilului, s-a reluat și ideea de semafor. Astfel, în acea perioadă mai mulți specialiști lucrau simultan la niște proiecte pentru semafoare.
Ernest Sirrine, la 4 aprilie 1910 (conform listei de brevete digitizate de Google) a înaintat propriul său proiect pentru un sistem de trafic stradal. Sistemul folosea semnale care oscilau în sus sau în jos, la fel ca semaforul din Anglia, însă făceau acest lucru în mod automat, cu ajutorul unui comutator temporizat.
În 1910, în Chicago, SUA, a fost instalat primul astfel de dispozitiv.
În anul 1912, Lester Farnsworth Wire, din Salt Lake City, Utah, a fost numit pentru a se ocupa de prima dirijare a traficului din oraș. Wire și-a luat sarcina în serios și a decis că, în loc de polițiști care să dirijeze traficul, avea să proiecteze un semnalizator de trafic electric.
Cutia conținea doar culorile roșu și verde și era plasată pe un stâlp înalt, chiar în mijlocul intersecției, fiind alimentată de la liniile de curent pentru troleibuz ce treceau pe deasupra.
Dar la început încă mai era nevoie de un operator care să schimbe culorile și pentru aceasta, în anul 1914, Wire a adăugat o platformă închisă în care să stea operatorul.
FOTO educatieprivata.ro
Însă cutiile arătau ca niște adăposturi pentru păsări, motiv de amuzament sau de enervare al localnicilor, dar și sursa poreclei pe care și românii le-au dat-o polițiștilor, anume aceea de „sticleți”. (sticletele fiind cândva o pasăre comună de colivie).
În anul 1913, James Hoge din Cleveland, Ohio, a câștigat dreptul de brevet pentru semaforul electric cu propriul său proiect. Brevetul i-a fost înregistrat pe 9 septembrie 1913. Semaforul său ilumina cuvintele „stop” și „treci” și a fost instalat în Cleveland în 1914. Luminile lui Hoge erau primele de felul lor care puteau fi puse pe pauză atunci când treceau vehiculele de urgență.
FOTO educatieprivata.ro
Primul semafor cu lumini roșii și verzi au fost brevetate în 1917
În anul 1917, William Ghiglieri, din San Francisco, a brevetat primul semafor care folosea lumini roșii și verzi.
De asemenea, William Potts, un polițist din Detroit, a folosit sistemul de semnal al căilor ferate ca bază pentru design-ul său, dar a adăugat și culoarea galben.
Semaforul lui Potts a fost instalat pe bulevardele Woodward și Michigan, iar orașul a cumpărat încă 15 semafoare.
Garrett Morgan, un alt locuitor din Cleveland, a brevetat primul semafor cu trei culori în întregime automat în anul 1923, iar invenția sa a fost cumpărată de General Electric pentru 40.000 de dolari.
Compania General Electric a reușit să păstreze monopolul și semaforul a evoluat sub forma în care îl vedem azi.
Când au apărut primele semnale pentru pietoni
Pentru pietoni, semnalul „treci” a apărut în anii ’30 și a fost testat în anul 1934, în New York.
Mai târziu, în anul 1947, John Allen a înaintat o cerere de brevetare a proiectului său care includea posibilitatea de a adăuga reclame.
În zilele noastre, există teste cu tehnologie „smart”, care le va permite semafoarelor să detecteze fluxul traficului și să-și ajusteze semnalele în mod corespunzător, iar în Japonia sunt testate intersecții semaforizate cu holograme ale căror mesaje pot fi personalizate în funcție de oraș și condițiile de trafic locale.
FOTO pinterest.com
Când a apărut semaforul în România
Primul semafor din România a fost instalat la 29 aprilie 1933, în București, pe Calea Victoriei, la intersecția bulevardelor Academiei și Regina Elisabeta.
FOTO shtiu.ro
Apărut pentru prima dată în România, semaforul a fost numit „cel mai nou aparat de semnalizare”
Deoarece denumirea de semafor nu era folosită la acea vreme, ziarul Universul l-a numit „cel mai nou aparat de semnalizare”, fiind considerat o invenție care ducea România în rândul țărilor care modernizau traficul.
FOTO incredibila.ro
Acest aparat, semaforul, avea o singură „fereastră” pe fiecare sens de mers din intersecție, era vizibil de la distanța de 300 de metri și era alimentat electric, fiind legat de firele tramvaiului. Potrivit presei, „semaforul este luminat în culorile internaționale roșu și verde”.
Dar cum se făcea schimbarea luminilor
Schimbarea luminilor era făcută de un agent de circulație, prin apăsarea unui buton montat pe un stâlp.
Tot pe stâlp se găsea și un telefon cu legătură directă la serviciul circulație, ca să anunțe eventuale nereguli sau accidente, citează incredibila.ro
