Mulți pensionari se confruntă cu o problemă semnificativă legată de nivelul pensiilor, chiar și după mulți ani de muncă asiduă. Intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor din România, programată pentru 1 septembrie, va afecta în mod substanțial aproximativ 5 milioane de pensionari. Deși trei milioane dintre aceștia vor beneficia de o creștere a pensiilor, aproximativ două milioane vor rămâne cu pensiile la același nivel, ceea ce, fără intervenția legislativă, ar fi însemnat o scădere.
Controversa principală are legătură cu munca prestată înainte de 1989, când săptămâna de lucru avea șase zile, incluzând sâmbăta. Noua lege garantează că niciun pensionar nu va avea o pensie mai mică. Însă, legea nu recunoaște zilele de sâmbătă lucrate ca parte a perioadei de cotizare. Astfel, sunt ignorate orele suplimentare lucrate în perioada comunistă.
Pe vremea regimului comunist, angajații români erau adesea obligați să lucreze și în zilele de sărbătoare sau să participe la activități agricole în weekenduri. Un decret emis în 1990 a redus săptămâna de lucru la cinci zile. Această modificare nu ia în considerare orele suplimentare lucrate până atunci pentru calculul pensiilor actuale.
Această situație creează dificultăți pentru mulți pensionari. Multe companii din acea perioadă au dispărut sau nu mai au documentele care atestă orele suplimentare. Deși pensionarii pot încerca să obțină aceste documente de la primării sau de la Arhivele Naționale, procesul este complex și descurajant.
Pentru a soluționa această problemă, pensionarii au la dispoziție o perioadă între 1 septembrie 2023 și 1 martie 2025 pentru a furniza documente justificative. De asemenea, există propuneri de acordare a unui punct suplimentar pentru fiecare an lucrat în aceste condiții, echivalent cu 81 de lei, ca o formă de recunoaștere a efortului depus.
Ce spune legea
Art. 136. – (1) În cazul în care în carnetul de muncă, în carnetul de asigurări sociale sau în oricare alt act prevăzut de lege au fost înregistrate salarii pe oră ori salarii pe zi, salariile lunare se vor calcula prin înmulţirea salariilor orare sau, după caz, zilnice cu numărul mediu de ore pe lună, respectiv cu numărul mediu de zile lucrătoare pe lună din perioadele respective, astfel:
a) 25,5 zile (204 ore) pe lună, pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1978;
b) 24,5 zile (196 ore) pe lună, pentru perioada 1 ianuarie 1978 – 1 martie 1990;
c) 23,6 zile (189 ore) pe lună, pentru perioada 1 martie 1990 – 30 septembrie 1990;
d) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru perioada 1 octombrie 1990-1 ianuarie 1997;
e) 21,16 zile (169,33 ore) pe lună, pentru anul 1997;
f) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 1998;
g)21,50 zile (172 ore) pe lună, pentru anul 1999;
h) 21,67 zile (173,36 ore) pe lună, pentru anul 2000;
i) 21,42 zile (171,36 ore) pe lună, pentru anul 2001;
j) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 2002;
k) pentru anul 2003 și în continuare numărul mediu de zile și, respectiv, de ore lucrătoare pe luni se vor calcula conform prevederilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la zilele de sărbătoare legală.
(2) În situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate salariile, la determinarea punctajelor lunare se utilizează, în locul acestora, salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.
