O delegație a Partidului Muncitorilor (PT) cu 20 de membri a aterizat luni la Beijing pentru o vizită de 12 zile, la invitația guvernului chinez.
Este vorba despre redeschiderea a încă unui canal legat de apropierea de Brazilia, după încălzirea relațiilor obținută odată cu vizita președintelui Lula în China din luna aprilie, informează publicația O Globo.
Vizita se încadrează în diplomația de partid practicată de Partidul Comunist Chinez încă din anii ’50, pentru a întări legăturile cu grupurile politice armonizate ideologic.
Frăție ideologică
Este una dintre cele mai mari delegații de partid din Brazilia care a participat vreodată la acest tip de vizită, într-un nou semn al importanței pe care Beijingul a acordat-o țării de la revenirea la putere a „vechiului prieten” al Chinei, după cum îl denumeşte pe Lula presa de stat. Condus de secretarul general național al PT, Henrique Fontana, grupul cuprinde mai mulți lideri de partid și pe senatorul Humberto Costa (PE), precum și trei deputați federali și unul din cadrul unui stat.
La Beijing, grupul a făcut cunoștință cu „formarea politică a cadrelor și a bazei și procesul de organizare” al PC chinez, a informat pe reţelele sale sociale Camila Moreno, de la Direcția Executivă Națională a PT, care face parte din grup. Traseul include și orașe care sunt vitrine ale miracolului economic chinez, precum Guangzhou și polul tehnologic Shenzhen.
Influență globală
Politica de partid chineză a dobândit un nou impuls odată cu venirea lui Xi Jinping la conducere, în 2012, ca o formă de promovare a modelului de guvernare a țării și de a-și extinde influența globală. Proiectul este una dintre principalele atribuții ale Departamentului de Legătură Internațională (DLI), creat în 1951 pentru a articula relațiile cu partidele comuniste din întreaga lume. Gama s-a extins și, astăzi, PCC menține un „contact regulat” cu peste 600 de partide din 160 de țări, potrivit presei de stat.
În timp ce în Occident politica externă a lui Xi Jinping este văzută tot mai mult ca un instrument agresiv al ascensiunii Chinei, cu țările în curs de dezvoltare există mijloace mai subtile de interacțiune, pe lângă oferirea de investiții în infrastructură. Una dintre ele este diplomația de partid. Fără a fi nevoie să reprezinte guvernul în fricţiunile cu alte țări, DLI se poate concentra asupra laturii pozitive a modelului chinez, captivând țările emergente cu ceea ce le este mai necesar: eficiența și dezvoltarea.
Un exemplu este instruirea oferită politicienilor din alte țări. Mii de străini au trecut deja prin școlile PC Chinez, la cursuri cu conținut doctrinar previzibil, dar ambalate într-un limbaj pragmatic, care subliniază importanța planificării centrale pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare. Anul trecut, conceptul a trecut granițele Chinei și s-a instalat în Tanzania, unde a fost inaugurată o școală de conducere construită cu o contribuție de 40 de milioane de dolari oferită de China.
Exemplul chinezesc
PC chinez insistă asupra faptului că nu își propune să-și exporte modelul de guvernare. Dar prin împărtășirea poveștilor de succes, cum ar fi combaterea sărăciei, scopul implicit este acela de a oferi o alternativă desprinsă de Occiden. În ciuda admirației pe care Lula a arătat-o faţă de cuceririle sistemului chinez, țara este motivul divergențelor istorice din cadrul PT, din cauza neglijării valorilor democratice.
În 1989, partidul a adoptat moțiunea „Nu masacrării poporului chinez”, după reprimarea brutală a mișcării pro-democrație din Piața Tiananmen. De atunci, China a devenit un reper în privinţa dezvoltării, dar este departe de a fi un model în ceea ce priveşte drepturile om
