Papa Francisc a încurajat vineri societăţile să acţioneze în mod responsabil în loc de „fiecare pentru el însuşi”, pentru a depăşi pandemia de coronavirus care durează de doi ani, şi a invitat la speranţă, în timpul ultimei sale omilii din acest an la Vatican, relatează Vatican News.
Cardinalul Giovanni Battista Re, decan al Colegiului Cardinalilor a prezidat Sfânta Liturghie, în timp ce Francisc, în vârstă de 85 de ani, a urmărit ceremonia aşezat la locul său din faţa altarului de spovedanie.
La slujbă a participat şi noul primar al Romei, Roberto Gualtieri, iar Papa a profitat de ocazie pentru a îndemna capitala italiană să îi primească pe ceilalţi şi să fie o casă pentru cei fragili şi vulnerabili.
Anul trecut, Battista Re a fost cel care a citit cuvintele lui Francisc pe 31 decembrie, deoarece suveranul pontif a suferit de sciatică şi nu a putut participa.
Sâmbătă 1 ianuarie, suveranul pontif urmează să ţină o omilie la prima slujbă din 2022, în ziua în care Biserica Catolică comemorează Ziua Mondială a Păcii, care anul acesta va fi dedicată dialogului între generaţii, educaţiei şi muncii.
Consideraţii omiletice la sfârşit şi început de an, 2021-2022: La cumpăna anilor
„La cumpăna anilor, gândurile năvălesc sufletul fiecăruia într-un amestec de lumini şi umbre, trezind sentimente nedesluşite de recunoştinţă şi speranţă dar şi dureri tăinuite greu de stăpânit. În contextul luminoasei sărbători a Naşterii Domnului se schimbă calendarul. Mai rupem una sau două file şi începe un an nou. În prima zi a anului Biserica propune sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu. Aşadar, la poarta de intrare în noul an stă Maica Domnului care îl prezintă lumii pe Isus. La contemplarea misterului divinei maternităţi se uneşte cântarea de gratitudine pentru anul care apune şi de speranţă în cel care vine. Timpul trece iar scurgerea anilor ne face să fixăm privirea pe chipul Aceluia care este veşnic, căci este Stăpânul timpului şi al istoriei. „Multe lucruri astăzi nu sunt, care au fost posibile ieri: regii nu mai scrutează cerul, iar păstorii nu mai ascultă în pustiu cum vorbesc îngerii despre Domnul. Dar ceea ce a fost descoperit etern în acea noapte nu mai poate fi alterat de timp; iar Cuvântul născut în acel veac îndepărtat, sub o iesle, renaşte în sufletul tău” (Vladimir Soloviov, +1900) Binele, aşadar, este Cristos, care se naşte şi rămâne printre noi, dar unde îl vedem astăzi? Poate că l-am aflat, l-am întrezărit şi surprins în multe fapte mici şi mari care ne-au însoţit anul acesta şi pe care poate le-am uitat repede. „Pentru cei care ştiu să privească, totul este un miracol, totul este cufundat în mister, în infinit. Cel mai nesemnificativ dintre lucruri este un miracol. Şi cu atât mai mult fiecare întâlnire”. În aceste clipe îi purtăm în suflet pe toţi cei dragi, de aproape şi de departe”.
