“Orașul etern” sau „Cetatea Eternă” este unul din cele mai frumoase oraşe ale lumii, fiind supranumit astfel nu doar pentru istoria nemuritoare ce răzbate din zidurile vechi, ci şi pentru faptul că este un loc unde vrei să te reîntorci mereu şi mereu, de oricâte ori l-ai vizita.
“Orașul etern” aparține celor mai vechi așezări din lume și a păstrat monumentele antichității. Este valoroasă pentru arheologii, istoricii și iubitorii de antichitate.
Romulus, cel care a dat numele orașului
Gemenii Romulus și Remus, după ce au fost abandonați pe malul râului Tibru, au fost salvați și alăptați de o lupoaică. Ajunși la maturitate, cei doi au decis să fondeze un nou oraș, dar nu au fost de acord cu privire la locația acestuia.
Prin urmare, Romulus a rezolvat disputa ucigându-și fratele și dând numele său noului oraș (iar povestea despre cum și-a primit numele Roma este pe cât de faimoasă, pe atât de legendară).
Dar cum a ajuns orașul să fie supranumit “etern”
Puterea necruțătoare a Romei antice i-a făcut pe mulți dintre cetățenii săi să creadă că orașul va dăinui la nesfârșit. Astfel, după ce a învins dușmani formidabili precum cartaginezii și etruscii și a extins imperiul până în cele mai îndepărtate zone ale Europei și Africii, nu este greu de înțeles de ce această credință era atât de răspândită.
Imperiul fără sfârșit
În acele vremuri, poeții și scriitorii romani se lăudau cu realizările glorioase și istoria ilustră a orașului lor.
De exemplu, în poemul său epic Eneida, poetul Virgiliu a scris versul imperium sine fine – un imperiu fără sfârșit. Scrisă între anii 29 și 19 î.Hr., el se referă la imperiul veșnic pe care Enea, un erou troian mitic, a fost profetizat că ar fi avut un rol în crearea acestuia (vechii romani susțineau că Enea era un strămoș al lui Romulus).
Totuși, potrivit cercetătorilor, cel care a făcut prima referire explicită la Roma ca fiind “Orașul etern” a fost poetul Tibullu, în secolul I î.Hr:
„Romulus încă nu ridicase zidurile Orașului Etern, acolo unde Remus, în calitate de co-guvernator, era sortit să nu locuiască.”
Tibullus, inventator al expresiei “Urbs Aeterna” sau “Orașul Etern” (care mai târziu a dat naștere expresiei Roma eternă), a fost responsabil pentru începutul tendinței romanilor de a considera orașul lor ca fiind apogeul societății, dacă Roma ar fi căzut, ar fi căzut și restul lumii.
În timpul domniei lui Augustus, expresia lui Tibullus a devenit tot mai populară, deoarece Virgiliu și Ovidiu, considerați doi dintre cei mai mari poeți latini, au preluat-o și au folosit-o în propriile opere.
Istoricul roman și autorul unei cronici monumentale a Romei în 142 de volume, Liviu, a adoptat, de asemenea, fraza. Aceasta a devenit atât de răspândită încât a ajuns chiar și în mai multe documente oficiale ale Imperiului Roman. În cele din urmă, este posibil ca imperiul să fi căzut, dar eticheta fusese deja întipărită.
Având în vedere că cinematografia, literatura și cultura populară continuă să se refere la Roma ca fiind Orașul Etern, porecla nu pare să dea semne că va dispărea prea curând.
