Varietatea obiceiurilor de la cumpăna dintre ani este impresionantă şi reflectă istoria complicată a acestei părţi a României.
Ioan Toşa, muzeograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, a vorbit despre tradiţiile de Anul Nou ale satelor din zona Ardealului.
Urările de Anul Nou
Cel mai prielnic moment de a se face urări de sănătate, fericire și bogăție, era considerat Anul Nou.
“Urările se făceau fie individual, oamenii întâlnindu-se urându-şi ”fie în mod organizat, de cetele de tineri care urau cu plugul, cu pluguşorul, cu semănatul, cu sorcova. La urat cu plugul umblau flăcăii şi tinerii căsătoriţi în ajunul Anului Nou””, exlică Toşa. Cu pluguşorul umblau numai copiii care îşi făceau un pluguleţ ”dintr-o ramură de măr cu două crăcuţe, în chipul coarnelor de plug de care atârnă un clopoţel şi-l acoperă cu o pânză de casă şi învaţă textul” şi un buhai, „ dintr-o putină pe care o leagă la un capăt cu o bucată de piele de oaie prin care bagă câteva fire de păr de cal şi îşi pregătesc o sticluţă cu borş, un clopoţel şi un bici”. În dimineaţa de Anul Nou copiii care au umblat cu pluguşorul „îşi umplu buzunarele cu seminţe şi merg pe la case ,aruncând seminţe şi zicând:
Sănătate noului
Şi la anul sănătate,
La mulţi ani,
Anul nou cu fericire
Să vă fie de-nflorire
Ca merii ca perii
În mijlocul verii
Să trăiţi
Să-mbătrâniţi”.
Mersul cu Sorcova
Copii umblau cu sorcova în dimineața de Anul Nou, iar din acest grup de colindători putau face parte și băieții orfani de un părinte, dar aceștia nu puteau sorcovii. Intrau în casă și atingând cu sorcova pe toți care se aflau acolo, spuneau urătura:
„Sorcova, vesela Să trăiţi, să-mbătrâniţi
Ca merii, ca perii
În mijlocul verii
Ca toamna cea bogată
De toate îmbelşugată
Tare ca piatra
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oţelul
Câte paie sunt pe casă
Atâţia galbeni pe masă
Câte frunze în frunzar
Atâţia bani în buzunar”.
Sorcova era făcută din nişte crenguţe de măr dulce pe care le-au pus în apă la Sfântul Andrei ca să înverzească şi o crăcuţă de busuioc.
Calendarul cu ceapă
Cel mai prielnic moment pentru a afla mersul vremii şi ursita era considerat Anul Nou prin încărcătura sa magică pe care o avea.
“La Anul Nou oamenii puteau afla cum va fi timpul în anul ce urmează şi ce noroc vor avea la recolte. Pentru a afla cum va fi timpul, în toate satele româneşti bătrânii făceau calendarul de ceapă, luau 12 foi de ceapă, fiecare foaie pentru o lună din an. Pe fiecare foaie puneau aceeaşi cantitate de sare, după care le aşezau pe fereastră. În dimineaţa Anului Nou se uita la foi şi foile cu cantitate mai mică de apă pe ele indicau lunile secetoase, iar cele cu apă mai multă pe cele ploioase”, povesteşte Toşa. Timpul din noaptea ajunului din ziua de Anul Nou indica şi cum va fi recolta în acel an, dacă timpul era bun aşa va fi şi recolta, „dacă în noaptea de Anul nu va bate vântul şi va ninge sau va ploua e semn de mare bucurie că sunt semne de an mănos”.
Cum află fetele de la porc când se vor căsători
În noaptea de Anul Nou, în toate localitățile din Ardeal se credea că „se poate afla norocul şi nenorocul”, din acest motiv tinerii necăsătoriți căutau să-și afle ursita, în special dacă își vor unii destinele cu cineva. Se zice că se afla și cine va muri în anul care începe.
Căsătoria era pasul cel mai important din viaţă pe care tinerii, ajunşi la o anumită vârstă, trebuiau să-l facă pentru a scăpa de tutela părintească şi a întemeia o nouă familie pentru ”a avea urmaşi legitimi care să păstreze numele de familie, ca sângele şi seminţia lor să nu se stingă niciodată, apoi ca să aibă cine moşteni averea părintească, ca să nu treacă în mâni străine, să aibă cine-i îngriji la bătrâneţe, iar după moarte cine să-i înmormânteze şi să le dea de pomană, ca să nu li se arunce că au trăit degeaba pe lumea aceasta”, care să dea naştere la copii care să le ducă pe mai departe numele”, explică Toşa.
Tinerii pot afla în noaptea de Anul Nou atât când se vor căsători, cât şi dacă soţul/soţia va fi bogat sau sărac. “În noaptea de Anul Nou tineri pot afla când se vor căsători încercând animalele: Merge la coteţul porcului şi întreabă când m-oi mărita? Dacă porcul grohăie la prima întrebare fata se va mărita în anul care începe. Dacă nu, atunci la a câta întrebare grohăie porcul, la atâţia ani se va mărita”. Cum va arăta viitorul soţ, numărând parii de la gard la miezul nopţii merg la gard şi cu ochii închişi numără parii de la nouă la unu, pe ultimul îl leagă cu o sfoară roşie. A doua zi se duce să vadă parul, dacă e cu coajă soţul va fi bogat, dacă n-are coajă soţul va fi sărac, dacă parul e drept şi neted soţul va fi frumos. Unde se vor căsători, fata legată la ochi se urcă pe gunoi cu prima scovardă în gură şi aşteaptă să audă un lătrat de câine, din ce parte se aude acolo se va mărita. Dacă n-aude nimic nu se va mărita în anul acela”, explică Toşa. Pentru a afla cine va muri din familie puneau lemne în picioare sub masă pe numele fiecărui membru din familie, iar în dimineaţa de Anul Nou se uitau să vadă a cui lemn a căzut crezând că acela va muri, potrivit Adevărul.
