Există limbaje diferite, unele ”materializate” prin mimică, gesturi, altele, exprimate utilizând cuvinte stâlcite.
O nouă limbă utilizată pe tot globul pământesc. Cum a fost descoperită și ce spun specialiștii
În cadrul unui studiu intercultural ambițios, cercetătorii au descoperit că adulții din întreaga lume le vorbesc și le cântă bebelușilor în moduri similare.
”Parentese” este o limbă universală, conform unui studiu al specialiștilor americani, citați în ediția de luni a New York Times.
Acest nou tip de limbaj, materializat într-o vorbire pe înțelesul tuturor oamenilor din întrega lume, o folosesc părinții în dialogul cu bebelușii lor.
A fost descoperită simplu, doar văzându-i și auzindu-i pe părinți cum vorbesc cu bebelușii lor și mai mult decât atât, după răspunsul bebelușilor, la gesturile și mimica mamei și/sau tatălui.
Puteți auzi ”oooooo”, ”eeeeeee”, ”ieeeee” și alte ”vocalize” de acest gen, din gura părinților, pentru copiii lor sau ai altora.
Într-o vorbire mai elaborată putem auzi: „Ooo, hellooooo baby!”, spui, cu vocea ta legănată ca o angajată… care se acomodează cu încântare.
Bebelușul este complet nedumerit de răgușeala ta neinteligibilă și de rânjetul tău de prostănac fără rușine, dar „baby so cuuuuuuuute!”
Ce spun specialiștii
Cercetătorii americani au stabilit recent că această vorbire cântată de bebeluș și de părinții lui – cunoscută mai mult sub numele tehnic de „parentese” – pare să fie universală, pentru oamenii din întreaga lume.
În cadrul celui mai amplu studiu de acest gen, peste 40 de oameni de știință au ajutat la colectarea și analiza a 1 615 înregistrări vocale de la 410 părinți de pe șase continente, în 18 limbi, din comunități diverse: rurale și urbane, izolate și cosmopolite, cunoscători ai internetului și în afara rețelei, de la vânătorii-culegători din Tanzania la locuitorii urbani din Beijing.
În fiecare dintre aceste culturi, modul în care părinții vorbeau și cântau cu copiii lor era diferit de modul în care comunicau cu adulții și că exact aceste diferențe erau profund similare de la un grup la altul, se arată în materialul publicat de revista Nature Human Behavior.
„Avem tendința de a vorbi în acest ton mai înalt, cu o variabilitate ridicată, de genul: „Ohh, heeelloo, ești un baaybee!””, a declarat Courtney Hilton, psiholog la Laboratoarele Haskins de la Universitatea Yale și autor principal al studiului.
Cody Moser, care studiază științele cognitive la Universitatea din California, Merced, a precizat: „Când oamenii tind să producă cântece de leagăn sau tind să vorbească cu copiii lor, tind să o facă în același mod„.
Constatările sugerează că discuțiile și cântecele pentru bebeluși îndeplinesc o funcție independentă de forțele culturale și sociale. Ele oferă un punct de plecare pentru viitoarele cercetări asupra bebelușilor, pentru că, până să aflăm gândurile acestora la vederea strâmbăturilor noastre, avem cale lungă de străbătut.
Foto: pixabay/ video: youtube
