Cei care au trăit momentele istorice din decembrie 1989, nu au cum să uite ceea ce s-a petrecut în multe din orașele țării, iar involuntar apare o lacrimă în colțul ochilor. Dorința de libertate a românilor a costat vieți omenești.
Noaptea masacrului la Timișoara
În data de 18 decembrie, la Timişoara, deja fusese instituită starea de necessitate. Primarul Petre Moţ a anunțat acest lucru în cadrul unei şedinţe cu activul de partid.
Era interzisă deplasarea în grup. Spectacolele au fost sistate. Oamenii trebuiau împiedicaţi să iasă în stradă. În fabrici se făceau liste cu cei care lipseau.
Şeful Securităţii Timiş, Traian Sima, şi colonelul de securitate Filip Teodorescu au transmis ordinele pentru interogarea răniţilor din Spitalul Judeţean. Securiştii voiau să afle cine este liderul revoluţionarilor.
Pe la ora 10.00, mai mulţi tineri s-au oprit pe platoul din faţa Catedralei. În scurt timp, treptele erau pline de timişoreni care ţineau lumânări aprinse şi au strigat lozinci anticeauşiste. În timp ce Nicolae Ceauşescu a plecat în Iran, Elena Ceauşescu, rămasă la Bucureşti, a fost informată de Ion Coman de acest nou protest.
S-au reluat confruntările în Timişoara
Conform stenogramelor de la Procesul Timişoara, Elena Ceauşescu a făcut o criză de nervi şi a ordonat: „Trageţi cu tunul în Catedrală, să terminaţi odată cu ea!”. Iar luptele s-au reluat.
Este începutul unei lupte din care românii au ieșit victorioși. 18 decembrie 1989 va rămâne în memoria colectivă drept data celei mai odioase crime îndreptate împotriva timişorenilor, a poporului, în general: ridicarea fără autorizaţie, transportul la Bucureşti şi incinerarea a 40 (43) dintre morţii Timişoarei la crematoriul „Cenuşa”, din ordinul Elenei Ceauşescu.
Cenușa morților a fost aruncată la canal
Operaţiunea „Trandafirul”, aşa cum a fost ea denumită, s-a desfăşurat sub coordonarea generalului Constantin Nuţă, ajutat de Emil Bobu şi de Tudor Postelnicu, fiind pusă în aplicare de către colonelul Ion Deheleanu, şeful MJ Timiş.
Inginerul Dan Rotariu va pune la dispoziţia lui Deheleanu o autoizotermă, în care locotenent-colonelul Ioan Corpodean, locţiitorul comandantului MJ Timiş, va încărca cadavrele aflate la morga Spitalului Judeţean, împreună cu ofiţerii de miliţie Gheorghe Avram, Iosif Veverca, Laurenţiu Preda, Tiberiu Grui, Eugen Mişea, Eugen Peptan.
Au mai participat la operaţiunea de incinerare a cadavrelor şi la aruncarea cenuşii următorii: Grigorie Ciupagea, şeful Secţiei Cimitire Bucureşti, Gheorghe Zâmbroianu, Mihai Mititelu, Bociagă Ştefan Nicolae, Cîmpean Grigor şi Iordan Gheorghe, muncitori.
Căpitanul de miliţie Dorel Marian Nuţu a transportat cu o autospecială, cele patru pubele cu cenuşă pe care le-a deversat, în data de 20 decembrie, la o gură de canal din comuna Popeşti-Leordeni.
Acesta este doar un crâmpei din istoria pe care românii nu au voie s-o uite niciodată.
