Mungiu-Pippidi, despre Ploieșteanu și Gabi Luncă. Alina Mungiu-Pippidi, politolog, a scris câteva rânduri despre vinovații în cazul morții lui Nelu Ploieșteanu, respectiv Gabi Luncă.
Mungiu-Pippidi, despre Ploieșteanu și Gabi Luncă: ”Să fie clar, unii oameni și-au făcut-o cu mîna lor, deci nu merită nici un oficial învinuit de ce li s-a întîmplat lor. Nelu Ploieșteanu și Gabi Luncă au continuat să cînte la nunți cu toate interdicțiile, evident fără mască de protecție, și au murit uciși de admiratorii lor la fel de proști ca și ei, care i-au strîns în brațe, le-au sărutat mîna și le-au adus pahare cu întăritor – cînd nu le-au băgat bancnote în mînă. Familiile îndurerate mai bine preveneau toate astea, decît să se lupte după moarte cu autoritățile pentru corpurile contaminate. Libertatea să îți lași părinții și bunicii să moară cu zile nu face parte din nici un catalog cunoscut al drepturilor omului, dar pe lîngă ei nu trebuie să moară și cei de la morgă sau pompe funebre. Din Evul Mediu oameni bravi, de la aristocrați la medici de oraș s-au luptat cu biserica pentru a obține schimbări de reguli în timpul epidemiilor ca să stăvilească infecțiile – unii cu prețul excomunicării. Și biserica de azi nu mai e cea medievală, deci numai un om cu desăvârșire needucat ia steagul creștinismului ca să lupte cu lupta cu epidemia. Creștin nu e egal idiot, și nu a fost niciodată, și dacă vreți să vă luptați cu guvernul, luptați-vă să salvați vieți, nu cadavre.
România e pe locul șapte din coadă la prognoza Politico privind ținta de vaccinare a statelor membre de la finele verii, deci nici iluzia că vaccinarea va prinde din urmă cumva brambureala nu mai ține… Pe scurt, deși producem morți în plus, parte din vina guvernului că e laș și inept, parte din vina populației, care pare să nu aibă alt ideal în viață decît chefuiala, și e încurajată de unele televiziuni pe această cale curat creștinească, Party to Death, nici măcar nu le producem pe termen limitat. Distracția se întinde și la toamnă, cu cei doi la sută morți corespunzători (cifre și ele optimiste) care se vor tot aduna. În schimb am băgat pe 30 de zile la închisoare vreo 15 persoane care protestau legal, unele care nu spărseseră nici o vitrină, adică suntem lași, dar duri cu represiunea, că pe fond guvernului îi pasă doar de un lucru, să rămînă în funcție. Și unii dintre cei reprimați vor da în judecată membrii guvernului.
Și nu plătește nimeni?
Am găsit acest fragment dintr-un articol de Nicolae Iorga în prefața soțului meu la jurnalul bunicului său din cei mai crînceni ani, 1939-1940 (Humanitas): ,,De viitorul României nu desperez. A trecut ea şi prin altfel de zile decât acestea. Este un mister al dăinuirii noastre peste tot răul ce vreau să ni-l facă alţii, pentru acela pe care din orbirea noastră ni-l facem singuri“. Nu mai văd nici eu ce s-ar mai putea adăuga la acest text care se chema, de altfel, La capătul lămuririlor.”, a scris Alina Mungiu-Pippidi în România Curată.
