Lifestyle

Mircea Radu, omagiu emoționant. „Valeriu Lazarov a fost eroul meu!”

Mircea Radu și Valeriu Lazarov, oameni de televiziune

Mircea Radu, omagiu emoționant. „Valeriu Lazarov a fost eroul meu!”

Pe 11 august se împlinesc 11 ani de când valeriu Lazarov a trecut în neființă. Mircea Radu a postat cu această ocazie, pe pagina sa de Facebook, un frumos omagiu adus celui care i-a fost mentor.

Mircea Radu a povestit momentul în care Lazarov i-a dat încrederea de care avea nevoie pentru a prezenta emisiunea „Din Dragoste”. Cu părere de rău, vedeta a mai spus că, în România, nimeni nu-și mai aduce aminte de marele om de televiziune, Valeriu Lazarov.

„Azi, acum unsprezece ani.
Răspund la telefon, o reporteră îmi spune că a murit Valeriu Lazarov și mă întreabă cum comentez (clasic, un fel de ”ce zici de treaba asta?” ); îi răspund șoptit că îmi pare rău și închid. Apoi mă duc în bucătărie să îmi fac o cafea – deja aveam una din care nu gustasem.
Ce am învățat de la el? Mai tot ce știu despre divertismentul de televiziune și cel din oameni. Dar am să mă opresc la o întâmplare care m-a influențat decisiv.

Început de septembrie, anul 2000; era aproape de miezul nopții și încă se lucra în studioul de la Romexpo.

Deși a doua zi înregistram primele două episoade ale legendarei Din Dragoste, nu era gata mai nimic. Muncitorii turnau șapa, gradenele zăceau dezmembrate unele peste altele, scenografii întindeau pânze și mutau dintr-o parte în alta elemente de decor. Peste canapeaua albă se pusese o pungă uriașă anti-jeg. Hostessele făceau probă de costume, se aprindeau și se stingeau lumini și se dădea cale la sunet. Mai toți urlau. Asta mi-a plăcut; adrenalina lor mi-a dat siguranța că, atunci când becul roșu al camerei mă va privi drept în ochi, în clipele alea de singur-în-fața-tuturor, am pe cine să mă bizui.

Stăteam într-un colț, pe un scaun portocaliu și mușcam din când în când dintr-un covrig cu mac.

Mimam calmul, relaxarea, detașarea. Nu lăsam să se vadă, dar nu aveam stare. Mâinile îmi erau reci și simțeam cum mă strânge ceva-n spate. Televiziunea voia ceva pe modelul Surprize, ceva ”di grande”, cu care să rupă prime-time-ul. Se băgaseră mulți bani în show-ul ăsta și orgoliu cât casa, iar orizontul de așteptare era uriaș. Începusem să am dimensiunea programului în care mă aruncasem orbește. Eram îngrijorat.
Valeriu Lazarov, apărut de niciunde, mi-a făcut semn să mă apropii. Am mers împreună în culise, dincolo de agitație, într-o altă lume, traversată de cabluri groase cât mâna, unde zgomotele se estompaseră.
”Îmi dai din covrigul tău?” m-a întrebat
I l-am întins și a rupt din el
”Partea cu sare îmi place și mie dar, uite, nu ți-o iau pe toată.”
Am râs amândoi. Mâinile îmi erau în continuare reci.
”Credeți că o să reușesc?”

S-a uitat lung la mine și mi-a spus ”Think big! Trebuie doar să fii atent la ce faci și să ai curaj! Va fi foarte bine, ai să vezi.”

Și a fost. În 308 episoade, emisiunea Din Dragoste a fost bătută doar o singură dată. Despre emisiunea Din Dragoste se vorbește și acum cu respect.
Nu-mi amintesc ca, vreodată, în cariera mea, să mi se fi-ntâmplat ceva mai cald și mai încurajator ca acea discuție avută în inima unui uragan, discuție care a durat mai puțin de un minut.
Valeriu Lazarov a fost eroul meu. Felul în care făcea și trăia televiziune ar trebui să fie un model pentru toți cei cu care a lucrat. Italia nu l-a uitat. Spania, de-asemenea – acolo există o mișcare de cameră cu numele lui. România?… Bine, mai vorbim. Și mai așteptăm nașterea unuia ca el”, a fost mesajul lui Mircea Radu.