Dosarul „Portbagajul” s-a încheiat, iar Lucian Romașcanu a avut câștig de cauză. Instanța a decis că agenții Poliției Rutiere au comis un abuz în februarie, ac., atunci când au solicitat percheziția, în trafic, a portbagajului lui Romașcanu, pe atunci senator.
Actualul ministru al Culturii a fost amendat la acel moment cu suma de 1.200 de lei pentru că a refuzat să dea curs cererii de a le arată agenților de la Rutieră ce se află în potrbagajul mașinii sale.
Sare în ajutorul șoferilor
„E bine când ești un pic mai notoriu pentru că poți să aduci în spațiul public lucruri care n-ar trebui să se întâmple. Pentru mine a fost un lucru care probabil se întâmplă și altor șoferi. Nu a fost filtru – a fost doar un echipaj care m-a oprit în trafic. După prezentarea actelor, mi s-a solicitat să deschid portbagajul.
Mi s-a părut, fără să fiu foarte stăpăn pe legislație, un pic exagerat să se întâmple acest lucru fără să mi se spună niciun fel de motiv. Firește că am refuzat. Mi s-a spus că nu am cum să refuz așa ceva și am fost amendat cu vreo 1.200 de lei”, a rememorat ministrul.
A devenit specialist în legislație rutieră
La mine în procesul verbal nu a fost decât refuzul și, până la urmă, a fost o sentință corectă. Din punctul meu de vedere, e un lucru care ar trebui să fie bine înțeles de oameni, pentru că vorbim de drepturi private. Nu vreau să acuz Poliția, am o relație veche. A fost un caz aparte, dar lucrurile s-au îndreptat”, a spus Lucian Romașcanu, la Punctul de Întâlnire.
Ministrul din partea PSD și-a justificat refuzul prin faptul că i-ar fi fost afectată viața privată
Agentul nu a informat petentul cu privire la suspiciunea care ar fi legitimat controlarea vehiculului și nici nu a ținut cont că parlamentarii pot fi percheziționați numai cu avizul camerei din care fac parte.”
El a adăugat că, în opinia sa, dispozițiile art. 35 din OUG nr. 195/2002 în baza căreia a fost sancționat (”Obligațiile participanților la trafic”) ”constituie o restrângere a dreptului la viață privată, care trebuie să ofere anumite garanții, să fie determinate de motive întemeiate, nu de simpla voință a agentului, pentru a proteja cetățeanul împotriva arbitrariului sau abuzului agentului de poliție (…)”.
