Ce are în comun Marea Neagră cu „Marea Primitoare”, „Marea Crivățului” sau „Marea ce mare” aflați din acest articol.
La nivel global există zeci de mări care poartă denumiri care mai de care mai neobișnuite. Este și cazul mărilor cu denumiri cromatice, cele mai cunoscute fiind:
- Marea Albă
- Marea Galbenă
- Marea Roșie
- Marea Neagră
Deși fiecare mare poate avea culori diferite, nu mereu denumirea are legătură cu acestea
Dar de ce Marea Neagră se numește astfel
De-a lungul timpului, Marea Neagră a avut foarte multe nume până când să ajungă la actuala denumire.
Primii care au botezat-o au fost cimerienii, un popor de origine geto-tracică, care a trăit la nordul și la nord-vestul Mării Negre spre apus și spre Dunăre între secolele XVI și XI î.Hr.
Cimerienii au numit-o „Axaina”, adică „albastru închis“.
Au urmat sciţii, popoare migratoare de păstori şi buni luptători ce au ocupat în secolul al VIII-lea î.Hr. nordul Mării Negre. De altfel, conform unor scrieri ale vremii, des citate în sursele anglo-saxone, cuvântul „neagră” din actuala denumire a mării noastre ar fi o traducere a cuvântului scitic „Axaina”.
După sciți, mai târziu, grecii antici au denumit-o „Marea Inospitalieră” deoarece că era dificil de navigat, dar și datorită triburilor ostile care locuiau pe malurile sale.
Ulterior, începând cu secolul VIII î.Hr., după dezvoltarea cu succes a coastei de către coloniștii din Halikarnas (Bodrum-ul de azi), foști colonişti fondatori ai cetăţii Histria, Marea a primit denumirea de „Pontus Euxinus” sau „Mare Scythicum, care însemna „Marea primitoare”.
Potrivit libertatea.ro, grecii îi spuneau astfel deoarece furtunile care se produceau în apropierea țărmului erau o raritate, iar în locul unde Dunărea se vărsa în Mare apa era bună de băut.
Apa dulce adusă de Dunăre era mult mai puţin densă decât apa sărată, astfel că se menţinea la suprafaţă. Așadar, la suprafaţa Mării Negre, pe întinderi mari în zona gurilor de vărsare, apa se putea bea.
A urmat perioada Imperiului Roman de Răsărit (secolele IV-XVI), când Marea Neagră a fost denumită „Megali Thalassa”, care în limba română se traduce ca „Marea cea mare“. Denumirea avea aceeaşi semnificaţie şi în limba genovezilor, „Mare maggiore“.
Tot în Evul Mediu, Marea Neagră a fost denumită de bizantini „Marea crivăţului“, iar de către bulgari, „Marea oarbă“.
Actuala denumire de “Marea Neagră” a fost dată în perioada de expansiune a Imperiului Otoman din secolul al XV-lea, când turcii cuceriseră toate țărmurile mării, cu excepția unei fâșii dintr-o zonă de pe actualul teritoriu al Georgiei.
Denumirea dată de otomani provine din asocierea culorilor cu punctele cardinale și fenomenele meteorologice, la fel cum procedau și românii:
- Est – Răsărit
- Vest – Apus
- Nord – Miazănoapte, locul de unde vin întunericul și frigul
- Sud – Miazăzi, locul de unde vin lumina și căldura)
Turcii selgiucizi instalați în Anatolia (regiune din sudul Turciei) foloseau cuvintele:
- “Kara”, care înseamnă „întunecat”, pentru Nord – Miazănoapte
- “Ak” , care înseamnă „luminos” pentru Sud – Miazăzi
În acest mod au ajuns turcii să denumească Marea dinspre nord, „Kara Deniz”, care înseamnă „Marea Neagră”.
Care este explicația științifică pentru numele de Marea Neagră
O explicație științifică a numelui pe care îl poartă Marea Neagră ar fi aceea că, la o adâncime de 150-200 de metri, apele sale prezintă un strat dens de hidrogen sulfurat, care produce sedimente. Sulfidul de fier sau calciul sunt doar 2 elemente ce ar putea oferi Mării Negre culoarea pentru care este faimoasă în toată lumea.
La acestea se adaugă și întunericul. Până la o adâncime de 10 metri, lumina este absorbită de apă, însă la adâncimile despre care vorbeam este imposibil ca lumina solară să parcurgă traseul şi să străbată mediul acvatic. Astfel, orice obiect scufundat la peste 200 de metri devine negru, motiv pentru care fundul Mării Negre este considerat un loc de fosilizare foarte interesant.
Stratificarea apei şi lipsa de oxigen de pe fundul mării au făcut ca cele 20 de epave ajunse pe fundul Mării Negre de-a lungul timpului să se afle într-o perfectă stare de conservare.
Câteva curiozități despre Marea Neagră
