NASA face un alt pas uriaș atât pentru omenire, cât și pentru tehnologie. Perioada următoarelor săptămâni este marcată, pentru inginerii și specialiștii din cadrul NASA, de ultimele teste esențiale în ceea ce privește „mega-racheta” care va putea trimite oameni atât pe Lună, cât și pe Marte. Comparată cu legendara Saturn V, Sistemul de Lansare Spațială deschide calea spre noi cercetări.
Granița cu Louisiana din sudul statului american Mississippi, este locul în care inginerii au lucrat la un nou mecanism remarcabil. Un cilindru uriaș de culoare portocalie este suspendat pe o structură de oțel la fel de impozantă, numită platforma de test B-2, aflată pe terenul Centrului Spațial Stennis – o facilitate de testare a NASA, în afara orașului Bay St Louis. Având 65 de metri de sus până jos – mai înalt decât Statuia Libertății – cilindrul reprezintă miezul unui vehicul spațial mai puternic decât orice s-a văzut în lume din anii ’60 până în prezent. Se numește Sistemul de Lansare Spațială (SLS) și este format dintr-o secțiune cu combustibil lichid – cu patru motoare puternice RS-25 la bază – și două propulsoare cu combustibil solid, care sunt prinse de margini.
Vehiculul complet asamblat oferă o putere masivă de propulsare necesară pentru a lansa astronauți de pe Pământ și să-i trimită către Lună. În cadrul programului Artemis derulat de Nasa, următorul bărbat și prima femeie vor fi trimiși către suprafața Lunii în 2024. Va fi prima aterizare a unui echipaj pe singurul satelit natural al Pământului, de la misiunea Apollo 17 în 1972.
Deși folosește tehnologie dezvoltată pentru naveta spațială, în multe privințe SLS este un urmaș modern al Saturn V, uriașa rachetă care a transportat misiunile lunare Apollo. După un deceniu de dezvoltare, SLS este acum aproape de o fază critică. Un program de testări lung de un an de zile, pentru etapa de bază, se apropie de sfârșit. Numită Green Run, este concepută să elimine problemele înainte de principalul zbor al rachetei, programat pentru noiembrie 2021. Pe 12 ianuarie 2020, prima secțiune de bază a SLS a fost transportată în Stennis pe o barjă de la fabrica din New Orleans unde a fost asamblată. Apoi a fost ridicată de macarale și instalată într-o poziție verticală pe platforma de testare B-2.
Ryan McKibben, coordonatorul testului SLS Green Run de la Centrul Spațial Stennis, a declarat pentru BBC News:
“Când chiar vezi că e adevărat, cu avionica reală, cu rezervoare adevărate – rezervorul de hidrogen lichid are o capacitate de aproape 1,9 milioane litri iar rezervorul de oxigen lichid are o capacitate de peste 750 de mii de litri – este într-adevăr un vehicul incredibil”.
În timpul primei sale misiuni de anul viitor, cunoscută drept Artemis-1, SLS va lansa o capsulă Orion fără echipaj pe orbita Lunii. Aceasta va permite Nasa să evalueze capsula înainte ca astronauții să o poată folosi.
SLS va costa mai mult de 17 miliarde de dolari până la sfârșitul anului. Administrația Joe Biden nu a oferit încă un punct de vedere în ceea ce privește politica spațială a Statelor Unite.
