Mari moșieri ai României. Localitatea Repezi a preluat numele proprietarului vastului domeniului din lunca râului Teleorman. Marile domenii agricole ale României au fost deținute de-a lungul timpului, au fost stăpânite de mai mulţi proprietari.
Există şi cazuri când o moşie se identifica cu proprietarul şi de multe ori primea numele lui. De exemplu, familiile Slăvescu, Butculescu, Antonescu, şi-au împrumutat numele localităţilor pe teritoriul cărora îşi aveau moşiile: Slăveşti, Butculeşti şi Antoneşti.
Mari moșieri ai României. Domeniul Mavrodin
Vastul domeniu, aflat în lunca râului Teleorman, s-a numit Mavrodin după numele slugerului Mavrodin, fost ispravnic al judeţul Teleorman. Moşia de aici devine leagănul Mavrodineştilor din Muntenia, prin stabilirea
în acest loc a curţii stolnicului Constantin Mavrodin.
Istoria locală consemnează de unde provenea numele comunei, în documentele recensământului satelor din anul 1941 „se zice că de la un boier vechi cu numele de Luche Mavrodin”. Constantin Gane, în biografia realizată familiei Mavrodin din Muntenia, nota: „localitatea Repezi, luând mai târziu numele de Mavrodin, era aşezarea de căpetenie a medelnicerului Constantin Mavrodin. Rămâne şi sub fiul şi sub nepotul şi strănepoţii medelnicerului, aşa încât acest cămin strămoşesc poate fi considerat ca adevăratul leagănul mavrodinesc al boierilor din ramura muntenească”
Baronul Sachelarie, stăpân peste moșia Mavrodin
La începutul secolului al XIX-lea, întinsa moşie intră în stăpânirea baronului Sachelarie, mare comerciant, care se ocupa cu negoţul de sare.
Acesta, în contul datoriilor făcute de Mavrodin, pune stăpânire pe domeniu, pe care îl ia de la copiii minori ai stolnicului, pentru suma de 60000 galbeni. Acest lucru se întâmplă, potrivit lui Constantin Gane, deoarece: „şătrarul Constantin, împovărat de o casă de copii, o ducea greu”. De la baronul Sachelarie, domeniul ajunge la principele sârb Miloş Obrenovici care, în anul 1839, cumpără şi casa acestuia din Calea Mogoşoaia, pe care o dăruieşte mai târziu împăratului Rusiei, pentru serviciile aduse de acesta revoluţiei sârbe.
Principele Miloș Obrenovici oferă o sumă imensă pe domeniu
Miloş Obrenovici cumpără întinsul domeniu al Mavrodinului, format din mai multe trupuri: Bleoturi, Mavrodin, Repezi, Comăneşti, Bărbăteşti şi Adămeşti. Suprafaţa totală a moşiei era de 12000 hectare, din care 1600 hectare de pădure. Principele Serbiei cunoştea foarte bine judeţul Teleorman pentru că el se ocupase de negoţul cu sare
dintre Muntenia şi Serbia, negoţ considerat monopol de stat şi prin care principele adunase o mare avere.
Pe domeniul Mavrodinului trecea Drumul Sării, care se oprea jos la Dunăre, în portul Zimnicea, de unde lua calea apei până în Serbia. Domeniul intră în stăpânirea principelui în schimbul sumei, imense pentru acea vreme,
de 62000 de galbeni. Astfel, familia Obrenovici, în urma achiziţiilor întreprinse de principele Miloş, devine posesoarea unor întinse moşii în România.
După moartea lui Mihail Obrenovici, fiul lui Miloș, care moștenise imensa avere, se deschide un proces cu mare
răsunet, întrucât la el vor lua parte toate rudele de la cele apropriate până la cele mai îndepărtate. Moştenirea domeniului Mavrodin revine fiului de soră, Feodor Nicolici de Rudna, magnat în Consiliul Aulic al Ungariei. Acesta nu a venit niciodată în România să-şi vadă moştenirea, administrarea moşiei fiind încredinţată unui procurator, Efta Tanasievici, de origine sârbească, şi pe care îl regăsim în calitatea de administrator până la vânzarea domeniului,
în anul 1904.
Familia Capră ultimul moșier, anul 1949 aduce naționalizarea domeniului
În iunie 1904, este încheiat, la Tribunalul judeţului Teleorman, actul de vânzare nr. 620, în care se specifică trecerea moşiei Mavrodinului din proprietatea moştenitorilor baronului în posesia Societăţii „Naţionale” de
Asigurări din Bucureşti. Cu această ocazie sunt împuterniciţi de către proprietari doi avocaţi, Eduard de Vest şi Ignatz Rona, domiciliaţi în Timişoara. Ei vor reprezenta interesele proprietarilor şi sunt autorizaţi să încheie tranzacţia. Domeniul va fi vândut pentru suma de 4245238 lei. Moştenirea nu era grevată de nici o ipotecă, exista doar renta viageră a baronesei Wilhelmina Nicolici de Rudna, în valoare de 24000 coroane austro-ungare, acordată anual din veniturile moşiei. În acest caz, fiecare dintre vânzători se obligă: „să lase în depozit la Societatea „Naţională”, în proporţie cu partea sa, capitalul necesar pentru constituirea acestei rente, ce va fi servită în două rate semestriale, cu începere din ziua capitalizării depozitului”
La scurtă vreme, familia Capră cumpără domeniul Mavrodinului de la Societatea de Asigurări „Naţionala” din Bucureşti, şi îl stăpâneşte până în anul 1949, când este preluat de statul comunist în urma aplicării decretului
83/1949.
