Marea împroprietărire. Statul și dreptul de a primi pământ din patrimonium statului. Conform legii rurale din august 1864 mai multe categoriile de ţărani au fost prevăzute pentru a avea dreptul să primească loturi de pe moşiile statului.
Categoriile de țărani împrorietăriți din moșiile statului
Astfel, articolele 5 şi 6 din lege îi menţiona pe sătenii care la data de 14 august 1864 nu erau clăcaşi, având numai locurile de casă şi grădină în sat, pe sătenii cărora nu li se putuse împlini întinderea de pământ legiuită din cele două treimi de moşii, pe spornici şi pe însurăţei. La aceste categorii s-au mai adăugat şi tinerii aflaţi sub „steaguri” la data decretării legii. Un „jurnal” al Consiliului de Miniştri, din 7 octombrie 1864, decidea trecerea în rândul însurăţeilor şi a sătenilor necăsătoriţi care la momentul promulgării legii se aflau „sub steaguri”
La 28 iulie 1866 a fost promulgat primul decret de lege pentru înstrăinarea unor părţi din moşiile statului. Pământul scos la vânzare se împărţea în loturi de 6, 8, 12 şi 50 pogoane. După reforma agrară numărul însurăţeilor a crescut, iar anul 1869 s-a anunţat împroprietărirea lor pe domeniile statului.
Radu Rosetti, unul dintre istoricii care a fost preocupat mai cu seamă de problemele sociale scria: „deşi legea nu o zice în mod expres, este ştiut că sătenii din aceste categorii erau invitaţi a se muta pe proprietăţile statului spre a le atribui acolo pământ”. Şi de altfel, toate documentele de împroprietărire de pe moşiile statului specifică mutarea acestora cu tot cu locuinţe şi un întreg demers de creare de noi cătune, sate şi comune.
La data de 7 aprilie 1881, Administraţia Generală a Domeniilor şi Pădurilor Statului, Serviciul Împroprietăriri al Sătenilor (BJTAN, fond Reforme agrare) făcea cunoscută prefectului judeţului Teleorman următoarea situaţie: „aplicarea legii rurale, art. 5 şi 6, pentru împroprietărirea însurăţeilor este aproape terminată. Locurile destinate pentru formarea noilor comune pe moşiile statului sunt delimitate şi puse la dispoziţia locuitorilor pentru a se aşeza cu casele şi familiile lor”
Marea împroprietărire a dus la crearea de noi localități
Numărul locuitorilor împroprietăriţi între anii 1878-1892 a fost de aproximativ 1678, pe o suprafaţă de 6000 ha.
Întâlnim cazuri de înfiinţare de noi sate sau de populare a satelor şi comunelor existente cu locuitori împroprietăriţi, pentru că acestea erau aşezate pe moşiile statului.
În judeţul Teleorman apar, spre exemplu, cu această nouă aplicare a legii rurale, trei noi localităţi: Carol-Vodă, Cuza Vodă şi Traian. Un contemporan al evenimentelor sintetiza în modul următor întregul proces de împroprietărire a însurăţeilor pe moşiile statului: „graţie legii pentru vânzarea în loturi a moşiilor statului la săteni, Teleorman se populează pe zi ce trece cu sate noi ca Traian, Vodă-Carol, Cuza-Vodă şi altele măresc
numărul centurilor locuite pe întinsele lui câmpii”
La data de 7 martie 1881, actul de împroprietărire aducea la cunoştinţă: „înfiinţarea unei noi comune cu numele Vodă-Carol (actuala comuna Nicolae Bălcescu) din locuitorii altor comune pe moşia statului Dorobanţu, Plasa Călmăţui, judeţul Teleorman”.
