„Într‑o comunitate de drept precum Uniunea, drepturile fundamentale nu sunt mai puțin importante decât interesele financiare ale acesteia. Cu alte cuvinte, interesele financiare ale Uniunii nu pot fi protejate cu prețul unei încălcări a drepturilor fundamentale”, această trimitere aparține avocatului general al Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Am redat acest citat pentru a intra mai ușor în miezul problemei pe care o vom descrie în continuare. Pe scurt, magistrații de la Curtea de Apel Brașov au trecut peste decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-au adresat Curții Europene de Justiție (CJUE) privind situația răspunderii penale.
Conflict juridic între instanțele de judecată din România
În timp ce atenția este îndreptată asupra pensiilor speciale pe care le încasează judecătorii și restul beneficiarilor, magistrații europeni au avut de judecat conflictul iscat între Curtea de Apel brașov și Înalta Curte.
Motivul neînțelegerii, după cum am menționat, constă în prescripția răspunderii penale, chestiune care a atras interesul profesioniștilor în materie de drept, deoarece prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale s-a consemnat lipsa de reacție a legiuitorului privind punerea în acord cu prevederile constituționale a prerogativelor din Codul Penal care reglementează prescripția răspunderii penale.
Prin urmare, în urma hotărârii pentru dezlegarea unor situații cu caracter juridic în materie penală 67/2022 formulată de ÎCCJ s-a stabilit că întreruperea prescripției răspunderii penale reprezintă o chestiune de drept penal în așa fel încât se aplică legea penală mai favorabilă.
Cum funcționează principiul legii mai favorabile
Principiul care stă la baza legii mai favorabile consemnează că în speța unui cumul de legi penale, survenite în timp, de la momentul comiterii infracțiunii și până la stingerea situației juridice conflictuale, dacă intervine o lege favorabilă pentru inculpat aceea se va aplica.
Aparent, anumite structuri de parchet și instanțe de judecată au găsit în deciziile CCR respectiv ÎCCJ loc de interpretare și, astfel CJUE trebuie să clarifice aceste aspecte.
Magistrații care au pus sub semnul întrebării deciziile CCR și Înaltei Curți și-au fundamentat cererea de soluționare a conflictului juridic pe necesitatea combaterii corupției la cel mai înalt nivel și protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene în pofida drepturilor garantate de legea Fundamentală oricărui cetățean român de a beneficia de o judecată corectă în concordanță cu legile statului.
În această chestiune a intervenit și Guvenul României care prin reprezentanții săi au cerut CJUE să susțină caracterul relativ a CCR și ÎCCJ, cu accent pe supremația dreptului Uniunii.
Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene
Astăzi, 29 iunie, pe pagina ed internet a Curții au fost iterate concluziile avocatului general, Campos Sanchez- Bordona.
„Instanța de trimitere va trebui să se asigure că sunt respectate drepturile fundamentale garantate de cartă (în speță, ale persoanelor condamnate). În cazul în care, având în vedere cele de mai sus, aceasta decide să nu aplice jurisprudența națională referitoare la inexistența unor cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale în perioada 2018-2022, ea nu va putea să facă acest lucru în afara dispozițiilor cartei, a căror valoare nu este inferioară celei a articolului 325 alineatul (1) TFUE(49).”
„Obligația de a garanta recuperarea eficientă a resurselor proprii ale Uniunii nu exonerează instanțele naționale de obligația lor de a asigura respectarea drepturilor fundamentale garantate de cartă, atunci când este vorba despre proceduri penale pentru infracțiuni în materie de TVA, cărora li se aplică dreptul Uniunii(50).”
„În acest context, dreptul fundamental care ar putea justifica menținerea și aplicarea jurisprudenței Curții Constituționale române este cel consacrat la articolul 49 alineatul (1) ultima teză din cartă, și anume retroactivitatea legii penale mai favorabile sau lex mitior.”
„Obligația de a proteja resursele proprii ale Uniunii în domeniul TVA‑ului nu poate, repetăm, să scutească instanțele naționale de aplicarea lex mitior, ca principiu legat de cel al legalității incriminării, care este un element indisolubil legat de statul de drept. Acesta din urmă este, la rândul său, una dintre valorile primare pe care se întemeiază Uniunea (articolul 2 TUE).”
„Nicio dispoziție din dreptul Uniunii nu se opune acestei jurisprudențe naționale”
„Jurisprudența instanțelor supreme din România consideră că, în această țară, normele care reglementează prescripția penală au un caracter material. Nicio dispoziție din dreptul Uniunii nu se opune acestei jurisprudențe naționale, astfel cum Curtea a recunoscut în Hotărârea M.A.S. și M.B”
„Curtea Constituțională, constatând neconstituționalitatea articolului 155 din Codul penal din 2009, acționează în calitate de „legiuitor negativ”(71). În statele în care controlul constituționalității este unul centralizat, declarațiile de neconstituționalitate a legilor au o valoare și o forță obligatorie similare cu cele ale legilor însele a căror inaplicabilitate (și, eventual, nulitate) totală sau parțială o declară pentru motivul incompatibilității lor cu constituția națională. În aceste țări, declarațiile de neconstituționalitate a legilor au efecte erga omnes și determină dispariția totală sau parțială a acestor legi din ordinea juridică (Spania, Polonia, Portugalia, Lituania, România, Germania sau Italia).”
„În prezenta cauză, principiul retroactivității legii penale mai favorabile, prevăzut la articolul 49 alineatul (1) ultima teză din cartă, justifică exonerarea de răspundere penală a persoanelor condamnate cărora li s‑a aplicat, la acea dată, un regim de întrerupere a prescripției răspunderii penale care între timp a fost declarat neconstituțional, cu condiția să fie vorba despre domenii în care se aplică dreptul Uniunii. Exonerarea acoperă, așadar, și infracțiunile de fraudă gravă care aduce atingere interesele financiare ale Uniunii, contrare articolului 325 TFUE și Deciziei 2006/928.”
CJUE dă câștig de cauză Curții Constituționale
„În consecință, dreptul Uniunii nu impune, într‑o asemenea situație, ca jurisprudența în litigiu a Curții Constituționale să fie lăsată neaplicată, chiar dacă efectele sale implică impunitatea autorilor unora dintre acele infracțiuni.”
„În orice caz, considerăm că invocarea riscului sistemic de impunitate pentru infracțiuni grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii nu constituie un motiv care să justifice restrângerea unui drept fundamental precum aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile, atunci când în sistemul constituțional al unui stat membru există un standard de protecție a acestui drept mai ridicat decât cel stabilit la articolul 49 alineatul (1) ultima teză din cartă.”
„Desigur, interesele financiare ale Uniunii merită să fie protejate, însă acest lucru nu poate avea întâietate în fața apărării unui drept fundamental precum cel reprezentat de principiul retroactivității legii penale mai favorabile.”
„Într‑o comunitate de drept precum Uniunea, drepturile fundamentale nu sunt mai puțin importante decât interesele financiare ale acesteia. Cu alte cuvinte, interesele financiare ale Uniunii nu pot fi protejate cu prețul unei încălcări a drepturilor fundamentale”, potrivit evz.ro.
Altfel spus, dacă tratăm chestiunea în cauză din perspectiva instituțională, suveranitatea și independența statală au fost puse la îndoială sub forma unor acțiuni catalogate drept „acte iresponsabile”, însă, propriile acțiuni vătămătoare au fost corectate de alte instituții suprastatale.
